MUZICA E PENTRU TOȚI ȘI TOATE - ep. 7

Episodul 7

Înainte de a vă prezenta și ultima partea a reacțiilor și comentariilor vă readuc aminte, din episoadele trecute (și dacă nu le-ați citit ar fi bine să o faceți dacă doriți să înțelegeți corect ceea ce vreau să spun).

Am pornit de la un sondaj. Întrebarea era mai simplă decât multitudinea variantelor de răspuns. Am continuat cu o trecere în revistă a rosturilor muzicii și mai ales al clarificării termenilor. Dealtfel cred că aici e o mare parte din problemă. Majoritatea consumatorilor de muzică nu își pun întrebări referitoare la muzică. Majoritatea comentatorilor ori n-au suficientă cultură, ori au tot felul de interese și influențează ca atare, ori nu sunt atenți la istorie, iar majoritatea producătorilor sunt prea puțin atenți la partea asta teoretică considerând-o mai puțin importantă.Apoi am descris ceea ce facem noi, de fapt, că ne place sau nu, că înțelegem sau suntem de acord sau nu și anume divertisment. Cultura divertismentului s-a dezvoltat atât de mult în ultimii 70 de ani încât e foarte greu să mai faci departajarea între ce înseamnă cultură și divertisment ca acum 150 sau 200 de ani de exemplu. Iar asta se vede mai ales în artele spectacolului adică acolo unde s-a dezvoltat o imensă industrie care nu prezervă cultura dar o poate genera și chiar uneori o mai și face, mai mult sau mai puțin în funcție de valoarea umană care ca de obicei face diferența. Apoi am descris discriminarea ca și fenomen sociologic în România pentru că, de fapt, folosirea unor termeni peiorativi ca lăutar sau muzicant este de fapt un alt fel de discriminare. Am creionat niște profile de emițători (creatori, interpreți, producători de muzică) și de receptori (consumatori, ascultători, comentatori). Conținutul emisiei, traseul comunicării, precum si calitatea recepției și a organelor receptive fiind un tot unitar care poate releva atat valoarea cât și importanța conținutului. Toată această poveste luată unitar poate revela consonanța sau disonanța actului muzical. Apoi am făcut o selecție a comentariilor care nu fac decât să confirme concluziile prezentate. În acest episod vă prezint o ultimă parte a acestor comentarii.  

Ruxandra Anania

Simt că nu se vor mai termina reacțiile la acest topic și că într-un final, fiecare rămâne cu concluziile proprii. Deci ce facem aici? Delimitam niste tabere? Îmi pare că ușor, ușor, lucrurile astea crează mai multe conflicte generatoare de frustrări decât că ele vor crea lumina cu adevărat! Eu una mă retrag. Pace tuturor, artiști sau neartisti, fie ca toți să își găsească calea și împlinirea!

Marius Mihalache

Muzica, muzica, muzica, impartita in zeci de categorii...muzica e de doua feluri: buna si proasta. Cea buna e facuta si interpretata de artisti, cea proasta de ceilalti. Indiferent unde sau ce canti, publicul si breasla te situeaza intr-una din aceste categorii.

Mihai Melinescu

Marius, cu tot respectul pentru tine, pentru pregătirea și talentul tău, cred că eticheta de bun sau prost nu prea ține de pregătire. Au fost dintotdeauna artiști populari fără nicio școală, dar extraordinari. "Școliții" or pune ei etichete, dar publicul decide. Și dacă 75% (e un exemplu) consideră că manelele sunt vieața, atunci aia e :)... Așa, ce-i bine și ce-i prost sigur că vorbim și glumim între noi, dar atât. Publicul se exprimă în "îmi place sau nu", nu în bun sau prost. Artist sau nu? Ține de bunul simț al fiecăruia. Poți cânta coveruri 1/1, poți dimpotrivă să le faci ultrapersonale - și să fii ori artist, ori văcar :)... Depinde dacă ești sincer și cu tine și cu publicul. Dacă vrei doar să păcălești (cum fac mulți), tehnic și artistic, dacă vrei doar gajul la sfârșit....ești văcar 

Marius Mihalache

Mihai Melinescu daca un milion de oameni spun de un lucru prost ca e bun, ala tot un lucru prost ramane...nu mai faceti confuzie intre lucrurile populare si calitate...shaorma o mananca toata lumea...asta nu inseamna ca e si o mancate de calitate... Macarena o fredoneaza tot globul..asta nu inseamna ca e o piesa buna...e o piesa foarte proasta
Sper sa faceti diferenta intre lucrurile populare si lucrurile de calitate

Marius Mihalache

Publicul poate decide cati bani sa aiba artistul in buzunar... calitatea artistului e stabilita de breazla si de elite( niciodata de public) nu ma obliga sa dau exemple de artisti iubiti de public si discreditati de breazla si elite... o zi frumoasa!

Mihai Melinescu

Marius, e cum spui tu teoretic, dar în practică, majoritatea decide - din păcate sau din fericire. Uite Van Gogh - nu dădeau doi bani pe el nici breasla, nici publicul. Poate și breasla însăși să greșească - din superioritate, din snobism :)...până la urmă, tot TIMPUL hotărăște și filtrează.

Marius Mihalache

Mihai Melinescu Mihai, si Mozart a avut aceeasi soarta si exemplele pot continua..astia sunt genii care nu sunt intelese de nimeni. In aceeasi categorie intra si Jimi Hendrix, Pavarotti, care nu au avut scoala dar a fost genial... Timpul a pastrat doar artistii de calitate, pentru ca au fost intretinuti de elite si breasla, promovati ca modele pt societate. Crezi ca Puccini e “viu” datorita publicului?
Cum ar fi sa ne luam modele dupa ce iubeste publicul? Ma ingrozesc numai la idee 

Marius Mihalache

Muzica proasta are f multe caracteristici.... Am sa ma rezum la cel mai important pe care nu l are: EMOTIA! Emotia este scopul muzicii!!! Rolul muzicii este de a se juca cu emotiile, sentimentele oamenilor. Daca n ai emotie, poti canta sau compune orice vrei tu, tot prost se numeste. Cum ajungi aici? Prin talent si scoli bune. Muzica buna este facuta de aceasta combinatie: talent si SCOALA BUNA!!! ( nu in Romania) cea proasta e facuta de cei care n au aceste doua elemente

Marius Mihalache

Florentin Milcof cu talent poti transmite emotii dar pana la un anumit nivel...nu poti trece bariera spre marea performanta fara scoala...scoala iti da informatii cernute de sute de ani...

Marius Mihalache

Cred ca publicul trebuie doar sa simta acea emotie si e suficient. Fiecare simte in funcie de cultura, valorile pe care le are in viata. Pozitia marilor artisti este data de elite. Elitele sunt cele care dau tonul si cele care promoveaza si pozitioneaza marii artisti.

Florentin Milcof

Razvan Paveliu te contrazic. Există muzică proastă. Raportarea nu e subiectivă, față de gustul sau cultura unui om. Raportarea este una legată de evaluarea conform unor judecați de valoare, a unui standard de valoare. Iar asta o fac specialiștii. Pot și consumatorii sa faca judecati de valoare dupa o anumita acumulare culturala dar ea este limitata de lipsa cunnostintelor de specialitate.

Razvan Paveliu

Florentin, nu cred că mă contrazici. Eu nu am contestat faptul că nu există muzică de proastă calitate. Bineînțeles că există. Cu ce nu sunt de acord este cu împărțirea ei în cele două categorii. Exact așa cum ai întrebat și tu, cum definești muzica proastă în contextul general al consumatorului? Cât de mult contează criteriile obiective folosite de specialiști în legitimizarea părerii consumatorului, indiferent de acumularea sa culturală? Dacă, în opinia specialiștilor, o anumită melodie considerată a fi proastă din diverse motive (compoziție, orchestrație, interpretare sau ce-o mai fi) mie îmi produce emoție, atunci trebuie să admit că îmi place muzica proastă? O fac și eu pe-a avocatul diavolului...

Rares Totu
Parerea mea e putin diferita de cea a lui Marius Mihalache. Eu zic asa : muzica e de doua feluri : bine cantata si prost cantata. Poa'sa fie cel mai elevat jazz sau poa' sa fie Concertul no.2 al lui Rahmaninov, daca e cantat mecanic si fara emotie intra la categoria "prost" Totodata daca e o manea de prost gust, daca e interpretata asa incat sa miste o mare parte a audientei inseamna ca e bine cantata si si-a atins scopul.

Razvan Paveliu
Părerea mea este că în artă, în general, nu este firesc să exista o linie de demarcație între bun și prost. Evident că pot fi stabilite de către specialiști niște criterii de evaluare al unui produs artistic dar, în final, consumatorul este cel care își formează o părere și apreciază sau nu acel produs. Și valoarea respectivului produs ar trebui să fie dictată de consumator, nu de critici. Acum este adevărat că poți trage o linie de demarcație între consumatori (aici este mai simplu :D), începând cu educația și terminând cu nivelul de cultură dar asta este o altă discuție

Florentin Milcof

Stefan exista trupe in Romania care reorchestreaza. Sunt nevoite pentru ca pana la urma nu prea poti canta o piesa unu la unu. De aici incolo urmeaza departajarea. Unii orchestreaza bine, altii mai putin bine, altii interpreteaza mai bine sau mai putin bine, unii folosesc track-uri, altii nu, unii sunt mai talentati altii mai putin. Modelul insa ramane acelasi. Performanta, creativitate, trecerea rampei. Felul in care te apropii de el e diferit. Dupa care urmeaza recunoasterea publicului. Receptarea actului artistic tine de cultura, de educatie, de gusturi. Modelul si aici ramane acelasi. Cu cat masa critica a publicului elevat e mai mare cu atat perceptia a ceea ce tu emiti este mai corecta. Pana la urma e ca in dragoste. Artistul si publicul trebuie sa fie pe aceiasi frecventa. Iar asta se aplica la orice emisie, respectiv receptie de muzica, respectiv de mesaj, respectiv de emotie. Nu conteaza nici locul si nici situatia.

Marian Capitan

Florentin , scuze ca intervin si eu. Foarte bine ai zis. Cred ca rezolvarea dilemei consta in 2 mari puncte : 1 ) definitia si departajarea corecta a termenilor " artist , profesionist , amator, entertainer " ....precum si a termenilor " impostor si incompetent ". 2 ) perceptia corecta a publicului in functie de educatia acestuia. Pina la urma, cheia este la publicul auditor. Aici cred ca avem marea problema si daca imi permiti , am sa folosesc logica simpla a comparatiei....este ca si in politica , atunci cand un impostor sarlatan vorbeste si promite frumos iar publicul electoratul needucat da ochii peste cap si si exclama : " asta e alesul providential ". Am incercat in fel si chip sa-i bag pe toti cei care nu sunt mari titani ai muzicii , in oala neartistilor mergand pe ideea ca este totusi nedrept si socialist-egalitarist -marxist sa-i punem pe marii titani pe acelasi nivel cu toti maruntii de nunti si mici evenimente numindu-i pe toti artisti. Insa realizez ca ai dreptate cand spui ca orice muzician care isi face treaba cu multa dragoste si daruire acolo in coltul lui si lasa o amprenta pe sufletul publicului, poate fi considerat un artist. Pina la urma asa este....un artist stradal poate da clasa unui artist consacrat din lumea muzicii care nu se stie pe ce criterii a ajuns atit de promovat si ridicat la rangul de artist. Pina la urma nu situatia oficiala si ambientul in care iti desfasori activitatea iti da titulatura de artist ci talentul si perceptia publicului. Deci tot la public ne intoarcem. Si mai exista o problema serioasa : factorii sau oamenii importanti ori entitati care decid cine este artist si merita toate beneficiile care decurg si cine nu....cine merita sa apara pe marea scena ca si model de artist pe care publicul trebuie sa-l ovationeze si sa-l perceapa ca artist si cine nu. Adica avem de a face cu o forma de manipulare media la fel ca in toata societatea romaneasca paralizata de surogate si manipulari ordinare. Si asta doar din cauza faptului ca publicul prefera sa orbecaie in ignoranta si lipsa educatiei primind de-a gata ceea ce i se propune , fara sa mai si gandeasca . Dar cum sa gandesti daca nu ai o prisma prin care sa o faci , in speță, educatia ?? Cum sa-l convingi pe Vasile ca trupa aia de instrumentisti talentati care canta live si frumos este mai buna decat clapa si laptop-ul tipului care a cantat la nunta si l-a facut sa-i sara foc din călcîie ? Ma amuz enorm cand la emisiunile acestea gen " romanii au talent , X factor sau Vocea Romaniei" apar niste talente puternice cu mare vocatie artistica pusi in fața unui juriu format din asa zisi artisti consacrati chipurile ha ha ha dar care nu ar avea ce sa caute in acel juriu :-). Ador sa le vad fețele si sa ghicesc cam ce este in mintea lor la vederea si auzul unui adevarat talent artistic. Pesemne ca se intreaba si ei " oare cine mi-a acordat titulatura de artist si de ce m-au asezat pe scaunul juriului ?".

Mihai Bajinaru

Iti raspund eu: Artistii nu mai sunt respectati de marea masa de oameni deoarece toti acum canta. Lumea a devenit inculta rau ca sa fiu bland sa nu ma exprim altfel. Deoarece ei cred ca daca unul merge la X factor, unde se poate duce si bunica mea sa cante si la Vocea Țiganiei la fel, acela este artist. S a dus in derizoriu si in analfabetism aceasta meserie. Nu se mai face nicio diferenta. Dar sa nu uitam ca este la latitudinea fiecaruia cum se impune si este respectat. Eu refuz sa ma duc la oameni care ma vad ca si cum ar cumpara o masina din targ. Prin onorariul pe care il cer si prin calitatea pe care o ofer unora dintre clientii mai speciali care imi respecta munca, ma impun. Nu am sa ma las niciodata calcat in picioare cum fac unii. Mai au putin sa si dea si femeile la produs ca sa ia evenimente. Cted ca ar trebui facut un sindicat puternic pentru a disparea tot amatorismul asta. Avem servici si sambata mai cantam la nunti sa luam un ban in plus. DE ACEEA NU MAI SUNT RESPECTATI ARTISTII ADEVARATI!!! Toti suntem numiti LAUTARI!

Razvan Alexandru

Florentin, pe tine te respect mai ales din cauza ca te-am cunoscut ca si membru al unor proiecte artistice muzicale romanesti de marca. Te-am mai urmarit, ba pe la tele7, ba pe la emisiunea de jazz a lui mosu, etc. Esti misto. Ca ti-ai facut un band cu care sa iti platesti facturile, asta pot sa inteleg. Ce nu pot sa inteleg este ce ti-a trrebuit sa deschizi cutia pandorei cu topicul asta..Ca mi-e greu sa cred ca un muzician de talia ta, cu cv-ul tau, trece printr-o criza de identitate sociala.
Am, insa, o mare problema cu cei mai multi dintre cei care fac asta si doar asta. Unii dintre ei se apuca de studiu la un instrument DOAR ca sa faca asta, sa cante coveruri la evenimente. Si stii ca am dreptate. Ba, chiar, daca intri pe Romanian Guitarist Community - RGC.ro o sa vezi ca e plin de anunturi gen caut trupa doar de coveruri, etc Nu au de gand sa faca nimic original, le e cald in zona de comfort pe care si-au creat-o si cu un venit regulat, saptamanal. Mare parte dintre ei nu sunt in stare sa creeze ceva original, acea parte a creierului fiind atrofiata. E dovedit stiintific. Chiar eu am cunoscut, personal, instrumentisti incredibili pe clasica, virtuozi, etc. Ei bine, n-au fostin stare sa puna cap la cap o minima compozitie personala, asta in timp ce eu (si cred ca si altii pe aici) am facut asta in fata lor, din gura si fara pregatire pe instrumentul lor.
M-am decis sa iti aduc la cunostinta si parerea mea doar cand ultima picatura de ridicol mi-a umplut paharul. Instrumentistii de care iti vorbeam mai sus din truple de coveruri s-au aratat tare ofensati pe topicul tau pt ca lumea nu ii vede drept artisti. Prejudecata? Musca pe caciula? Ce sa fie, oare?
In timpurile moderne de azi, definitia artistului a capatat nuante pastelate si granite greu de definit. Post-post-modernismul pe care il traim poarta vina cea mai mare. Si nu doar in zona asta, ci in mai toate artele si chiar stiintele exacte. Hah, imi amintesc ca un semidoct in viata sustinea ca jazz-u e sttinta exacta. Ihim, pana o ia pe coclauri.
In final, parafrazand o replica celebra din ferma animalelor (unii sunt mai egali decat altii), o sa zic ca nimeni nu poate spune cu exactitate cine e artist si care nu, insa coveristii 100% pur sange, sigur nu sunt artisti.
Ce sa zic, nu pot decat sa stau linistit ca de acum incolo, datorita rezultatului poll-ului tau, coveristii pur sange vor dormi mai bine stiind ca sunt artisti. Stii ce zic? :))

Ovidiu Anton

Salutare tuturor, recunosc, am citit cu atentie - un studiu interesant! Eu sunt un tip rezervat cand vine vorba de alti oameni, prefer sa vorbesc despre 'ala pe care il cunosc mai bine si sper sa adaug si eu o viziune in acest studiu :
Eu nu am muzicieni in familie si nu mostenesc vreo titulatura. Mi a placut sa cant si sa compun de mic, sa scriu versuri, am studiat instrumente, muzica...e un drum ce m a ales inainte sa aleg eu.
Satisfactia mea cea mai mare este atunci cand imi cant creatiile si simt cum rezoneaza in oameni, dar cu siguranta nu ma simt mai putin artist cand interpretez un cover. Si nu ma simt mai putin artist nici cand ma duc la piata, nici cand pasc caprele.
Raspunsul la intrebarea ta ar fi : Poate, depinde cine canta in ea, dar cine-s eu sa judec?:)
Te salut, Florentin Milcof!

(va urma)