Vrem o țară ca afară ?

Tot revin în media, dar și de pe la oameni și ne trec pe la urechi, tot felul de fraze: “Toți politicienii fură” sau “N-avem ce să facem, asta e, suntem prea mici” sau “Ei cu ale lor, noi cu ale noastre”.

Apoi e tema asta cu votul. Că unii n-au ieșit la vot sau dimpotrivă că dacă ieșeau toți la vot era și mai rău. După parerea mea mulți oameni nu votează pentru că nu le pasă, pur și simplu. Sunt de condamnat? Nu. Anul trecut oamenii nu s-au dus la vot în mare parte pentru că nu au avut cu cine să voteze. USR este ceva ce multă lume nu înțelege, eu care i-am votat nu prea înțeleg ce se va alege de oamenii ăștia. PNL nu a vrut să fie votat. Eu sunt convins de asta. Eu i-am pus deja la capitolul greșeli intenționate. Oamenii lor din teritoriu n-au făcut mai nimic în campanie. Nici nu prea aveau de ce. Decât să mergi cu troleibuzul și să faci o oră mai bine iei metroul și faci douăzeci de minute, chiar dacă ai fobie de subteran. Atunci cine a mai rămas în afară de partidele personale (Basescu, Tăriceanu), sau veșnicul UDMR? Mai nimic, în afară de PSD și mașinăria lui.

Mai întâi că oamenii ăștia din PSD, care sunt acum la butoane, sunt cei mai slabi politicieni din istoria acestui partid, asta pentru că Liviu Dragnea este un om limitat, ca să mă exprim elegant care și-a atras în mod evident oameni ca el. Accidente de genul Daea la agricultură sau Pop la educație sau Stănescu la dezvoltare vor costa cu vârf și îndesat statul român pe termen mediu. La fel Olguța Vasilescu sau Carmen Dan. Ce să mai vorbim de Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae sau Codrin Ștefănescu? Cred că Ioan Rus sau Vasile Pușcaș sau chiar Adrian Năstase sun oripilați în sinea lor.

Apoi că oamenii ăștia nu au timp de România, de probleme publice, n-au timp să facă administrație. Gândiți-vă logic. Ei au investit ca să ajungă în funcții. Zeci, sute sau chiar milioane de euro. Mai întâi că gașca trebuie alimentată și îmi închipui că zilnic trebuie să  “producă” fiecare în interesul Găștii, fie la nivel local, fie la nivel național. După aia trebuie să producă și pentru ei. Au investit, trebuie să își acopere investiția și să facă profit. “SRL-ul “ lor personal nu durează mai mult de patru ani. E ca un plan de afaceri. Îți mănâncă resurse și mai ales timp. Ăsta e unul din motive pentru care, de exemplu, de multe ori vedeți bancile parlamentului goale. Băieții și fetele sunt la vânătoare. Cum să aibă timp pentru spitale, sau autostrăzi? Când sa mai stea să gândească politici administrative sau politici externe? După aia, fiecare parlamentar, fiecare ministru, fiecare secretar de stat, fiecare director, primar, președinte de consiliu județean, fiecare prefect, consilier și ce mai sunt ei, au fiecare clubul lor de sinecuriști, au fiecare oamenii lor pe care i-au plasat în slujbe, evident la stat, care primesc salarii și tot felul de avantaje tocmai pentru că sunt pe lista lui x sau a lui y. Familiile lor trăiesc de pe urma acestor înțelegeri subterane, a acestor pile, relații, cunoștințe (adică a acelui PCR prezent dintotdeauna în societatea românească). Fix la fel și cu clientela formată din firmele private care căpușează economic statul român. De aici armata pesedistă care este atât de disciplinată, atât de loială. De aici imunitatea la minciună și furt. De aici dezinteresul către moralitate și etică. De aici respingerea tuturor încercărilor de infiltrare din afară. Cine sunt cei din afară? Păi mai întâi mulțimea neafiliată. A “fraierilor” fără relații. A celor care critică sistemul, acest sistem. De aici și construcția manipulatorie care spune că ăștia sunt sorosiști, vânduți străinilor, că ei nu înțeleg ș.a.m.d.Cunoașteți toată povestea. Apoi e străinătatea, ambasadele, serviciile. Reflexul comunicării ceaușiste privind “serviciili” e reluat și așezat adânc în mentalul clienților. Toți acești clienți pesede fie ca sunt șefi sau șefuleți comunică și influențează o altă și mult mai mare masă de manevră. Aceea a oamenilor mai puțin sau deloc informați care constată că atât doamna secretară de la primărie, cât și ruda care e consilier sau director de școală spun acelați lucru ca domnul Gâdea de la Antena 3, sau ca domnul Liviu Dragnea la România tv. Și-atunci e absolut normal să crezi cu toată ființa ta că ăsta este adevărul. Că PSD-ul este garantul pensiei sau salariului tău și că ceilalți sunt o grămadă de golani, de troglodiți, niște ciudați de la București sau de oriunde care nu îți dau încredere și pâine. Întotdeauna diferența o va face comunitatea locală. Acei zeci de ani de relații între oameni care se știu foarte bine între ei și care trăiesc, în marea lor majoritate pe sistemul – îmi dai și tu că mâine o să-ți dau și eu -  sau – o mână spală pe alta-, servicii și contra-servicii, relații de tot felul în care e aproape imposibil să te vâri, să te infiltrezi sau să le influențezi. Au ei interesul să facă autostrăzi, sau spitale, școli, grădinițe, etc.? Au ei interesul să acceseze fonduri europene? Da, cu condiția ca business-ul lor să fie alimentat, atât la nivel de gașcă cât și la nivel personal. Nu, dacă nu le iese nimic. Aici nu e vorba de prostie sau incompetență. E vorba doar de alte interese, altă modalitate de lucru.E limpede faptul că un politician proaspăt, neimplicat în acest sistem, are toate șansele să eșueze lamentabil sau să trăncănească inutil pentru niște urechi surde. Acele urechi surde preiau integral comunicările venite de la “șefu”, oricare ar fi acela, refuză să le treacă prin sita proprie, nu au acest interes și spun pe gură fix același lucru pe care l-au auzit și învățat temeinic, în prealabil. De aici și “corul” de un unison covârșitor în comunicare pe care îl auzim în fiecare zi începând de la vlădica până la opinca pesedistă.  Liviu Dragnea când se referă la români se gândește la acești români. De fapt, la românii lor, aceia care depind de ei fie clientelar, fie captiv, iar aceștia nu sunt puțini. Dacă PNL spre exemplu (sau PNL-PDL) vor reuși la viitoarele alegeri să adune mai multe voturi o vor face fix în aceiași manieră. În același context și cu aceleași caracteristici, iar asta nu se numește opoziție ci “au plecat ai noștrii, au venit ai noștrii”. Și mai e ceva foarte important. Și anume că istoria se repetă. PSD-ul a pierdut alegerile când a vrut să le piardă. Când evaluările arătau un viitor mai degrabă pierzător decât câștigător. Astfel, din 1990 și până în 1996 au făcut absolut ce au vrut. Nu exista DNA, nu exista gardă financiară (s-a instituit prin 1993 după câte știu), mai ales după 1992 nu prea era opoziție și astfel numai ei au știut ce au făcut în toți acei ani. Vă mai amintiți criza profundă prin care a trecut România în anii 1997-99, cu risc major de incapacitate de plată, cu inflație galopantă și cu prețuri care se schimbau de două ori pe zi? Ca să nu mai vorbim de mineriada lui Cozma sprijinită masiv și discret de ministerul de interne. Nu cumva aceste fenomene au fost generate în toți acei ani de adevărat jaf? Cine a gestionat apoi toate acestea? PNȚCD care , în mod evident a dispărut. Așa cum PNL-ul de azi se scufundă într-o ciorbă portocaliu-pedelistă de aceiași sorginte cu PSD-ul, bașca cu un USL lamentabil la activ. După părerea mea ne-am bucurat extrem de naiv având impresia că Convenția democrata a învins în sfârșit hidra comunistă. De fapt băieții au plecat puțin de acasă ca să vină firma de curățenie să le strângă mizeria și să repare distrugerile lăsate. E foarte posibil în 2020 un troc cu “înfometații” de putere și bani de la PNL, mai ales că cineva trebuie să gestioneze și să plătească pe cât posibil, sau nu, toate datoriile care se fac în perioada asta, toate deturnările de fonduri, toată această îngrășare a românilor lui Liviu Dragnea, pornind de la Vasilescu, Dan, Nicolicea și până la paznicul de la Teldrum sau șoferul lui Tăriceanu. Voi merge și voi vota împotriva lor pentru că 14 ani nu am mai votat din lehamite. Acum însă voi înlocui lehamitea cu împăcarea tristă care îmi arată cu subiect și predicat că în această țară nu va fi niciodată altfel, adică va fi un capitalism de fațadă, așa cum a fost și un comunism de fațadă, ca va fi o economie de cumetrie și nu o reală economie concurențială, că în locul unui patriotism decent și lucid preferăm petarde dacomaniace și elucubrații naive despre primordialitatea poporului român în galaxie, iar în locul eticii și moralei, în locul bunului simț și al interesului public suntem în prea marea noastră majoritate suporterii toleranței exagerate la minciună și furt, suntem mai degrabă înclinați spre abordări ocolitoare de legi și de promovare a micilor înțelegeri, adică în ansamblu suficient de neserioși și suficient de superficiali față de modele împământenite mai la vest, cele care fac diferența atunci când spunem ca “vrem o țară ca afară”. De fapt vrem o țară ca afară dar fără dorința și putința de a schimba ceva. Pe de altă parte sunt conștient că suntem mai mulți ăștia care gândim și țipăm la fel, doar că suntem încă prea puțini. Voi gândi și voi țipa în continuare fără speranța că voi putea schimba ceva în mod real. De un singur lucru sunt convins pentru că istoria se repetă. Schimbarea cu adevărat, ne place sau nu, va veni tot din afară (că tot vrem o țară ca afară), așa cum s-a întmplat la 1859, la 1877, la 1918, la 1947 sau 1989. Semne că urmează o nouă bornă de genul acesta pentru România ar fi. Vom vedea... Până atunci rămâne întrebarea: Vrem o țară ca afară? Eu zic că nu vrem și nici nu putem...