Talentul ca si povara. Muzica si Romania sau baba si mitraliera.

Este un subiect despre care se vorbeste foarte putin in Romania. Oamenii indeobste isi inchipuie ca a fi muzician este ceva simplist. Mai exact muzicienii sunt cei care canta muzica clasica, prin "clasica" intelegandu-se muzica ce se canta la filarmonica sau la opera. Daca esti in zona jazz, blues, rock, pop, foarte putini isi pun problema ce esti sau cu ce te ocupi, sau daca castigi din asta, sau daca nu cumva esti neserios sau ciudat. Cu siguranta nu esti muzician. De cele mai multe ori esti "baiat". Adica baietii de la Holograf sau de la Iris. Unii dintre ei au in jur de 60 de ani. Iti vine sa ii spui unui profesor universitar sau unui doctor, in varsta de 60 de ani, baiatu' de la catedra sau baiatu' cu bisturiul? Ma gandesc ca nu...E mult de vorbit pe acest subiect. Culmea este ca am ocazia sa discut cu oameni foarte deschisi la minte carora li se pare normal sa fie asa. Dar nu este normal. Este anormal, ba chiar as spune ca este discriminant. Este vorba, de fapt, despre o lipsa de respect latenta din partea societatii romanesti catre breasla muzi(cienilor)cantilor care provine din doua zone: pe de-o parte din primitivismul societatii romanesti fata de acest subiect legat de oamenii de muzica din Romania, iar pe de alta parte vine din lipsa totala a vreunui demers din partea breslei de a se coagula, de a avea un cap si o coada si care, evident, ca isi merita soarta. In fine... vorbesc aici, in acest material despre copilul care (Doamne fereste!) este talentat la muzica.