Cultura inculturii in numele "cascavalului" de publicitate sau muzician made in Romania

Jungla, ipocrizie, concurenta neloiala, promovarea (prea) facilului, mafie, cumetrie, lipsa de respect, lipsa de solidaritate si cate or mai fi...

Din pacate si o spun a nu stiu cata oara, traim intr-o tara in care muzicianul profesionist se loveste de mult mai multe probleme decat un muzician din Germania sau Anglia, spre exemplu. Mai intai ca ne raportam la o piata foarte mica, iar oferta pe piata, aproape la orice nivel depaseste pe alocuri cu mult cererea, adica sunt foarte multe trupe, sunt foarte multi oameni care canta. Si aici problema e nuantata. Sunt oameni care fac doar asta si intra in coleziune de interese cu alti oameni care au un day-job. Cel care are un day-job vede intr-un fel, spre exemplu partea legata de cat ar trebui sa fie un onorariu basic pe piata concertelor de club, spre exemplu si cu totul altfel vede unul care traieste strict din asta. Iar asta este doar o mica parte a noianului nesfarsit de probleme.  Apoi sunt tot felul de performante, unele foarte bune, iar altele mai putin bune si sunt tot felul de frustrari foarte motivate din partea unora care muncesc ani in sir intr-o scoala de muzica si  invata muzica "pe paine" si constata ca pe de-o parte asta nu ii aduce mari beneficii, iar pe de alta parte vede cum un sistem construit mafiotic si clientelar referindu-ma aici la sistemul productie-promovare-vanzare la nivel mainstream exista niste domnisoare si domni care nu trec de nivelul de competenta al clasei a 5-a de la liceul de muzica care sunt promovati si se numesc indeobste artisti. Pe de alta parte a ramas un nivel crescut de piraterie care gatuie piata si asa modesta, iar ceea ce indeobste deranjeaza din ce in ce mai multa lume este fuga aceasta necontenita dupa bani pe relatia produs simplu (simplist) dat la public(bizoni) consumat, promovat pe canale care urmaresc in primul rand atragerea de "cascaval"de publicitate si intr-o consistenta mult prea vasta a eludarii unei orientari macar catre mai multa calitate si mai putin comercialitate. Institutiile statului manifesta o mare lipsa de interes fata de toate acestea.

Apoi este o lipsa acuta de canale care ar trebui sa promoveze muzica si ca produs cultural. Prin alte tari treaba asta este sustinuta si de diverse autoritati fie la nivel de stat fie la nivel de comunitati mai mici. Romania, se zice ca nu isi permite asta atata vreme cat nu sunt bani de spitale, de scoli, de drumuri, de asistenta sociala si de sanatate coerenta si cate si mai cate. Un astfel de demers ar parea o tichie de margaritar pentru un chel. Ceea ce este oarecum salutar este internetul cu conditia sa stii sa il folosesti, cu conditia sa stii cum sa investesti niste bani pe care, se presupune ca deja ii ai si astfel sa iti creezi mica ta industrie de productie, promovare si vanzare de muzica originala. Din pacate si asta in Romania este destul de la inceput. Un sindicat, spre exemplu, este efectiv imposibil de realizat tocmai datorita acestui imens corolar de interese foarte diferite. De aici si alte probleme cum au fost deja manifestate prin media destine dramatice ca cele ale lui Johnny Raducanu sau Gil Dobrica, de exemplu, oameni care au sfarsit foarte nedrept. Asumarea manfestarii artistic-muzicale intr-o astfel de jungla este o hotarare complicata si destul de dramatica, dar pe de alta parte si comica sau tragi-comica. Multi au ales sa renunta la acest circ si s-au lasat de cantat sau au plecat din tara. A fi muzician profesionist in Romania, fara a avea o umbrela si asa schimonosita din partea statului (ma refer aici la institutiile muzicale din Romania unde bineinteles ca e o alta jungla)este un demers si un drum extrem de sinuos, pe care il cunosc foarte bine la mai toate nivelurile de afisare si competenta, iar cei care aleg asta acum sau mai tarziu trebuie sa stie ca trebuie sa fie pregatiti si de iad dar si de rai. Inchei prin a mai spune inca odata: a fi muzician este o profesie dar mai ales o arta. Muzicianul trebuie respectat ca atare si o spun pentru ca de fapt in Romania nu este repectat si mai ales este confundat cu tot felul de alte lucruri. Muzica este o arta care trebuie pretuita si la propriu si la figurat cu alte cuvinte muzicianul nu se distreaza ci munceste, ba mai mult "arde", artistic vorbind.
Cel mai mare pacat in aceasta pseudo-comunitate muzicala din Romania este egoismul si nepasarea si aici ma refer la cei din interiorul breslei. Grav mi se pare ca asta nu se poate schimba niciodata.