Muzica între valoare și notorietate
Acum 4 ani făceam pe facebook un sondaj. După cum vedeți în captura de mai sus. Au fost 57 de voturi, 89% au răpuns cu da, 11% cu nu la întrebarea:
Credeți că muzica difuzată la radiourile din România reprezintă dorințele muzicale ale majorității ascultătorilor?
Vă previn că ceea ce vă propun să citiți e lung dar ar fi grozav să vă faceți timp să citiți pentru că e un subiect controversat și foarte interesant, după părerea mea.
Mai întâi vă prezint niște link-uri pe subiect:
Cum se alege muzica la Europa fm
Cum afli dacă o piesă e hit sau nu?
Cât de mult mai contează să ajungi la radio și cum o poți face?
De ce nu ajungi peste noapte de la Vocea Romaniei in heavy rotation la radio si TV?!
Cum ajung piesele pe radio - nișă VS. comercial VS. manele
Studiu IRES: Românii și muzica. Preferințele muzicale ale românilor
DJ-ul de radio, un asistent de playlist?
Despre heavy-rotation, muzica de la radio, manipulare și bani. Din nou!
Help! Cum salvăm radiourile de ideile toxice?
Frank Zappa explică declinul industriei muzicale.
Mai jos vă invit să citiți comentariile de la vremea respectivă ca urmare a sondajului:
Participand la cursul organizat de Anca
Lupes si la un seminar sustinut de Dan
Fintescu am inteles mult mai bine cum se aleg si cum se selecteaza piesele in functie de profilul fiecarui radio in parte si, da, playlisturile se fac dupa niste rigori si testari pe publicul
targetat. Ponderea artei in ceea ce se difuzeaza, calitatea si faptul ca asta reflecta nivelul cultural este alta discutie:)
Ovidiu Anton
E o discutie lunga cu date si exemple, dar ideea este ca sunt ceva pasi, nimic la intamplare, decizii pe baza de date si testari iar fiecare radio trebuie sa si tina ascultatorul
pe care il targheteaza acolo. Deci automat ... eu cred oamenii aceia asculta in marja si cu exceptiile fiecarei mase/nise ceea ce isi doresc. Analizand ceea ce se intampla ...realitatea e cam trista :))
Bobby Stoica
Cred ca este etic sa comentam numai programul posturilor publice, care (dupa parerea mea) suna absolut decent si variat. Nu avem nicio calitate sa comentam programele posturilor
private. Modalitatea de testare a cantecelor are criterii de performanta relevante pentru activitatea dumnealor. Faptul ca publicul fiecarui post comercial se obisnuieste, in timp, cu un anume "sunet" poate
fi privit atat ca manipulare cat si ca reusita. Altfel spus, isi castiga publicul cu propriile arme si muncesc pentru a il tine captiv si, eventual, pentru a il extinde. Aceste lucruri nu au legatura cu calitatea actului artistic,
aprofundata in scoli si apreciata de critici. Pentru discutia ca "statiile formeaza opinii si impun trenduri care sunt/nu sunt 'OK' ", raspunsul va fi întotdeauna "nimeni nu e obligat sa asculte
anume statii sau programe". Deci, nimic de comentat
.
Milcof Florentin
Bobby
Stoica dacă există suspiciunea ușor de intuit și posibil de intâmplat că există o cooperativă financiară intre managementul artistului, casa de discuri
și radio, respectiv directorul de playlist, in care ar fi posibil ca lucrurile să nu fie chiar legale, că e un soi de "roată a norocului" și că asta influențează piața
muzicală și preferințele publicului, atunci nu e normal să comentăm și să ne intereseze?
Milcof Florentin
Aceiași intrebare și pentru Anca Lupes, Ovidiu Anton, Gabriel Bălan și Alberto Bolocan Simonis
Nu e o intrebare retorică și nici una răutăcioasă. Doar mă gândesc fără să vreau atunci când văd 745 de difuzări intr-o săptămână la același artist care nu adună sală plină, poate, nici la palatul Copiilor.
In cazul ăsta cum procedăm?
Bobby Stoica
E pe banii nostri? Nu. Atunci nu avem subiect.
Ovidiu Anton
Florentin, eu ma duc la un prieten la un gratar sau la repetitii... sau stau acasa si ma joc cu cainii, iar daca vine inspiratia mai compun o piesa frumoasa si ma bucur de viata, nu e un raspuns rautacios:) e chiar ce
fac. Am renuntat demult sa ma mai gandesc la radiouri:)
Milcof Florentin
Bobby
Stoica nu e pe banii noștrii dar e intr-o piață, e intr-un mecanism care pe noi toți ne influențează, moralmente este decadent, este total anti egalitate de șanse,
descurajant pentru tineri, frustrant pentru cei profesioniști care se identifică cu modelul. Judecățile și echilibrul nu se referă numai la bani
Bobby Stoica
Sa ceri asa ceva de la un privat e ca si cum ai cere egalitate de sanse pentru salamul cu mucegai si pietre pretioase la raft, pentru ca tu crezi ca asa-i cel mai bun. Poti cere toate lucrurile astea institutiilor de cultura, ministerului etc. Hai sa scoatem baklavalele de la raft pentru ca nu sunt pe gustul majoritatii romanilor, care s-au exprimat ca desertul preferat e coliva. Sa crezi ca ti se cuvine ceva din piata privata de radio, ca artist, este mult prea stangist pentru un artist de dreapta
Bobby Stoica orice aș discuta cu tine e mișto chiar și când ne contrazicem te-ai prins că sunt de dreapta nici nu era greu
ți-aș da exemple din țările așezate care cred că au rezolvat această problemă dar nu sunt pregătit. mă informez și revin. știu
câteva modele dar mai am nevoie de informații
Milcof Florentin
Ovidiu
Anton corect. Asta fac și eu. Mai ales că obiectul muncii mele nu se va incrucișa niciodată cu ingineriile lor, doar că filonul meu jurnalistic urlă neputincios
la vederea nedreptății
Bobby Stoica
Doar piața reglează aceste lucruri. Dacă socotești că muzica de la radio de acum e mult mai bine făcută decât în urmă cu 15 ani,
parcă întrevezi niște diversitate și niște nișe mai curpinzătoare într-un "viitor oarecare"
Milcof Florentin
Bobby
Stoica de acord. Din păcate piața e reglată de aceste găști care s-au format pe parcursul productie-distributie-promovare. Sunt vizibile
Gabriel Bălan
În primul rând, trebuie lămurit ce înțelegem prin radiouri, să știm la ce ne raportăm. Dacă vorbim de cele majore(CHR), răspunsul
e un simplu nu. Dintr-un raționament extrem de simplu. Targetul lor majoritar este un maxim 25+. Dacă ne raportăm la totalitatea radiourilor românești, situația se schimbă. Cred că
există un oarecare echilibru, luând în calcul istoria acestei țări în materie de educație muzicală(care e aproape zero). Ai radiouri de nișă pentru toate gusturile. Eu,
de exemplu, în mașină, radioul nu-mi merge decât pe Radio România Muzical, in cea mai mare parte a timpului. Contrastul dintre trafficul infernal și muzica clasica e minune. În rest,
la drum lung, România Cultural sau Acutalitati(acoperirea cea mai bună în țară) și mai ajuns pe Europa, mai mult pentru știri.
Milcof Florentin
Dar criteriile din zona CHR cum ti se par? Te intreb pentru ca esti implicat la greu in afaceri cu muzică
Dan Creimerman
Programele sunt alcatuite de oameni. Oamenii au preferinte sau pot satisface preferintele altora din jurul lor, sau al celor care au si interes si forta de convingere pentru a promova
o anumita muzica produsa de ei sau de casa de productie pe care o reprezinta. Cred ca am spus tot. P.S. Nu uitati difuzarea intensiva genereaza bani. Multi.
Bobby Stoica
"Radiourile din top 10" sunt de succes. Un succes construit cu playlist-uri care nu convin unora, poate nici mie. Cel putin obtuz mi se pare sa pretinzi ceva unui privat,
sincer. Nu iti place = nu asculti, end of story. Eu nu am frustrari, sunt multumit cu difuzarile pe care le am, pe posturile unde muzica mea s-a potrivit. Sa fii frustrat este contraproductiv pentru un artist, prefer
sa fac lucruri si sa ma bucur de reusite, acelea care sunt. Aceasta abordare usor hippie, "sanse pentru arta unora pe buzunarul altora" nu poate aduce nimic bun. Vrem calitate? Sa facem, sa publicam unde putem publica
si sa extindem o baza semnificativa de fani. Dupa care putem propune alternative unor privati: "avem aceasta nisa, va dam aceste cifre, stim ca va trebuie, puteti face lucruri chiar mai mari decat am facut noi pana acum".
Dar tot dupa jocul lor se va juca (research etc), iar regulile acestea nu le putem contesta noi. Aceasta, cred eu, e o abordare atat de business cat si artistica, de luat in seama. Restul mi se pare o visare
.
Milcof Florentin
Nu e obtuz și nu pretinzi. Comentezi și argumentezi derapajul. Nu e vorba de ce place și ce nu place. E vorba de mecanism. Eu nu sunt frustrat și nici hater pentru că ceea ce cânt eu și ceea ce compun eu nu a avut, nu are și nu va avea nici o legătură cu radiourile hit. Nu cred că e vreo frustrare in comentariile Iuliei.
Imi pare rau că nu vrei sau nu esti de acord să recunoști fenomenul PARANDĂRĂT. Aici nu e vorba despre business sau de vreo atitudine artistică. In evul mediu nu se mergea cu calul pe autostradă. Tu vorbești despre autostrăzi. Eu vorbesc despre evul mediu. Pot să ințeleg inclusiv atitudinea diplomatică dar nu e ok să vorbești despre obtuzitate și frustrare.
Florentin
Milcof pana cand se dovedeste "fenomenul", etic ar fi sa consideram ca nu exista, nu?
Chiar si asa, comisionarea, lobby-ul, sunt lucruri pe deplin acceptate in mediul privat. Indobitocirea
natiei nu am inventat-o noi, media propune continut discutabil de foarte mult timp in toata lumea. Consumatorul este singurul care pune presiune pe continut. Efectiv, din plictis
. Si uite asa avem un mic upgrade al "calitatii continutului artistic" in pasi marunti,
de la sezon la sezon.
Milcof Florentin
Bobby
Stoica cine crezi tu că va recunoaște vreodată că a cântat la negru? Cine crezi tu că va recunoaste că a dat șpagă sau că ii face salariu nu
stiu carui manager de playlist? Cine crezi tu că va recunoaste că a trecut prin paturile a n compozitori și realizatori radio/tv ca s ajungă vedetă? Șamd
Bobby Stoica
Dar nu judeca nicio instanta, pentru ca nu e nicio ilegalitate. Ar fi, daca ar fi vorba de bani publici.
Milcof Florentin
Mi-aș mai permite aici să mai fac niște comentarii. Din păcate nu am găsit, poate nu am căutat eu unde trebuie, un text in care cineva explică
cu subiect și predicat. Cum se selectează piesele pentru playlist? Cine o face? Pe ce bază? Dacă se face pe baza dorințelor, votului, gustului unei părți serioase din ascultători,
cum se face asta , mai exact? Mi s-a spus că atâta vreme cât sunt bani privați nu avem dreptul să ne punem intrebări. O primă logică a acestei afirmații este aceea că sunt
banii lor, postul lor e treaba lor ce fac. Dar uite eu intreb asa: dacă acest parcurs producție-distribuție-promovare este, să zicem teoretic, stăpânit de 2-3 cooperative care dețin controlul
total, cu bani, cu resurse, cu influență care gestionează financiar niste difuzări, niște drepturi de autor și/sau interpret bani care se intorc. Se numește in limbaj non-colocvial PARANDĂRĂT.
PARANDĂRĂT care e folosit și mai departe tot cu cei hiper difuzați, care, nu-i așa, sunt celebri și ceruți frenetic de publicul care vine la petrecerile primăriilor patriei. Deci iată
un parcurs. Casa de discuri-Radio/Tv-Organisme de colectare-Artist-Manager-Primărie-Artist. Pe acest parcurs artistul devine un producător de bani, pentru că este făcut celebru de radio, radioul primește
comisionul, casa de discuri vinde, deci isi generează plus valoarea, apoi cu notorietatea in buzunar managerul prezintă artistul plin de hituri de sute de difuzari pe săptămână primăriei
care il contractează pe niște sume piperate din care sume importante se intorc dinspre manager spre cadourile către cei care dețin decizia distribuțiilor multianuale ale distracțiilor inutile
gen zilele orasului, festivaluri de bere, etc. Și astfel constatăm că sunt cam aceiași difuzați, sunt cam aceiași prezenți pe la serbările cu pricina iar aceștia nu prea au legătură
cu cine vinde bilete, nu prea au legătură cu valoarea muzicală in sine. Pe de altă parte nu există nici cea mai mică tendință sau dorință de egalitate de șanse. Piața
nu poate regla in aceste condiții nimic. Piața poate emite niște excepții. Iar la nivel de educație sau cultură e un mare 0 barat. Oamenii din acest sistem doresc doar să facă bani.
Artistul din onorarii, casa de discuri din vanzari, radioul din reclame si parandărăt la nivel personal, managerul din comision, organizatorul de spectacole din reclame și evident...parandărăt. Aș
fi curios să văd, iarăsi nu cred că se va publica ceva de genul ăsta, criteriile prin care sunt aleși artiștii de o primărie sau alta. Parcă a publicat cineva ceva de genul ăsta
dar nu cred că a fost ceva serios. Concluzia este simplă. Se difuzează ce dorește o gașcă mică de oameni, publicul alege din ceea ce i se dă, difuzările super repetate evident că
crează hitul iar piața preia iarăși de bună toată treaba asta și aici o altă gașcă la fel de mică de oameni hotărăște cine cântă, iar publicul
dacă primește pe gratis inghite pe nemestecate producția respectivă. Cam așa se vede la mine. Fără nici o frustrare, fără nici o ură, doar cu dezamăgire și tristețe
față de involuție, minciună și nepăsare.
Bobby Stoica
Radioul privat nu isi propune sa educe. Pentru asta exista institutii. Oamenii pot alege oricand ce asculta si pot alege daca asculta sau nu radio de fel. Cifrele absolut surprinzatoare in sensul bun facute de Radio Romania Cultural in Bucuresti ar trebui sa mai alunge din "tristete" . Acel tip de ascultator nu a disparut niciodata, doar ca-i mai discret, mai putin vocal sau strident. Dar chiar si acelui tip de ascultator trebuie mai intai sa ii placa o anume propunere artistica pentru a nu schimba postul favorit. Regulile sunt aceleasi dintotdeauna: ai gasit ceva care place unui grup restrans? Largeste-l. Nu mai ai unde sa largesti? Incearca si alti distribuitori, cu argumentele succesului pe care l-ai reusit pana atunci.
Bobby Stoica pe bune. Eu iti vorbesc de găști, șpăgi, manipulare, ipocrizie, minciună. Iar tu imi vorbești despre discreție, propuneri artistice, reguli. Nu e ceva care iți scapă?
Spaga se numeste ce se face cu bani publici. Orice altceva e comisionare, lobby, PR etc. Ca e moral sau nu hotaraste fiecare, dupa conduita sa.
Etic, d.p.d.v business, usor tristi putem recunoaste ca este.
Milcof Florentin
Și când vine un producător de festival care a băgat bani intr-o producție a statului și dictează cine ia trofeul cum se numește?
Și când ma duc la un realizator tv și ii ofer trupa mea sa acompanieze emisiunea și imi scrie pe un șervețel suma pe care trebuie să i-o dau,după care dau lobby-ul că așa mi-ai spus să-i zic, intru la emisiune, mă vede lumea și se cere trupa mea mai apoi de 10 ori mai des ca inainte cum se numește?
Mai am și altele dar mă opresc...
Pe bani privati se numeste business. Murdar sau curat - asta apreciezi tu, ca potential partener in acel business. Pe bani publici se numeste infractiune, daca exista prejudiciu. Asta ar fi dupa lege, nu? Un exemplu de actiuni private: Andre Rieu isi poate vinde circul pe bilete neimpiedicat, la fel cum melomanul educat il respinge si il discrediteaza nestingherit In schimb, oportunitatea si eficienta in cheltuirea banului public pot fi discutate si taxate, macar politic daca nu si dupa lege. Hai, ca se face tarziu . Salutari!
Imi pare rau dar nu mi-ai raspuns la intrebari.
Florentin Milcof Noi artisti, suntem educati ca, daca cantam bine toata lumea o sa stea drepti in fata noastra. Constatam ca lucrurile nu stau asa si de aici vine frustratea enorma. Ala care cu enspe mii de clase sub mine e difuzat si eu... eu am favut scoala in America. Cel mai important lucru in industria muzicala e cum sa ti vinzi muzica. Acolo se pune mare accent pe echipa: artist, manager, tur manager, PR, compozitor, textier, stilist, producator, manager proiect. Toti artisti care au o asemenea echipa in spatele lor au sanse f mari sa reuseasca. Pana cand nu vom intelege ca asa stau lucrurile si ca noi suntem o mica bucata dintr un super puzzel, nu se va schimba nimic. In spatele fiecarui artist pe care l asculti tu la radio exista aceasta echipa. Delia intrase intr un con de umbra de nimeni nu mai vroia sa auda de ea. A pus mana cineva pe ea, a facut un proiect si iata rezultatele. Smaily, are o super echipa in spatele lui pe care i instrueste la scoli din state..si exeplele continua. Hai sa intelegem ca in orice industrie regulile afecerilor sunt aceleasi. Echipa, investitie si apoi rezultate.
In primul rand, trebuie sa ti identifici plubicul. Nu exista eu fac muzica pt toata lumea! Asta se numeste public de nisa. Orice artist este nisat. Pana si MJ era nisat. Dupa ce
ti identifici publicul caruia vrei sa i canti, incepi sa vezi: ce mananca, ce asculta, cu ce se imbraca, pe ce muzica danseaza...faci un proiect in care muzica ta sa fie o prelungire e lui si incepi sa ti formezi acea
echipa de care ti vorbeam. Acea echipa trebuie sa creada in reusita mai mult decat crezi tu. Ei daca au scoala, stiu ce sa faca ca muzica ta sa ajunga la ei. Daca nu, o sa ti ingroape proiectul. Daca te duci la orice post
de radio are sa ti descrie publicul sau in amanunt si ai sa constati ca muzica ta nu e compatibila cu ei. Vestea proasta e ca toate astea necesita o investitie financiara pe care trebuie sa o suporti tu ca artist orice proiect de genul asta necesita o investitie de minim 50.000e si asta numai ca sa scoata capul
in industrie
Sunt comentarii interesante după părerea mea. Dealtfel și articolele din link-uri ca și comentariile din postarea de facebook aparțin unor oameni cu ștate vechi în industria muzicală din România.
Nu voi face comentarii suplimentare dar vă invit să vă spuneți părerea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu