Mulțumesc cu respect Lillibeth pentru ceea ce ai fost și pentru ce ne-ai lăsat!

 

S-a scris, se scrie, se vor scrie tone de materiale despre ceea ce s-a întâmplat astăzi la Londra. Deasemenea s-au spus de-a lungul tuturor acestor zile informații pe care nu le știam despre regina Elizabeta a II-a, despre tradiția monarhiei britanice, despre britanici și relația lor atât de specială cu o monarhie veche de 1000 de ani( metafizică a numit-o domnul profesor Cristian Pârvulescu și sunt întru totul de acord cu dumnealui).
Ceea ce vreau să spun și nu chiar în trei fraze(cu toate că se pare că așa este foarte relevantă o postare aici pe facebook)
sunt câteva observații personale:
Nu mă îndoiam de rigoarea și atenția la amănunt față de toată organizarea acestei zile. Dar una e să-ți închipui și alta e să vezi, din ceea ce s-a văzut la televizor, performanța și excelența organizării întregii zile. Pentru mine a fost uluitor și demn de un respect adânc. Mi se pare o mare performanță și excelență ceea ce am văzut astăzi mai ales dacă luăm în considerare magnitudinea din punct de vedere informativ, strategic, politic, administrativ a întregii zile.
500 de demnitari, dintre care 200 de personalități de prim rang, mii de jurnaliști, milioane de oameni pe străzi, sute de milioane de telespectatori, reprezintă cu siguranță cel mai important eveniment global din ultimii 50 de ani, poate chiar mai mult.

M-a impresionat foarte mult atitudinea oamenilor de pe stradă, a oamenilor obișnuiți cu toate că ocolesc de multe ori acest termen. Atâta bună-cuviință, atât de mult bun-simț, atâta respect n-am mai văzut de mult adunat în același loc, la așa de multă lume.
Am ceva experiență de televiziune și m-a impresionat deopotrivă performanța transmisiei BBC, care dovedește încă odată că este un reper de top trei în domeniu.
Eu sunt mai prost așa și chiar dacă nu sunt britanic mi-a venit să plâng de câteva ori pe parcursul zilei(n-am urmărit tot timpul dar am lăsat televizorul în permanență deschis pe eveniment și mai trăgeam cu ochiul sau cu urechea din când în când, în părțile care mi s-au părut mie esențiale) ba chiar la momentul cu cimpoierul reginei chiar mi-au dat lacrimile. Serios vă spun! Apoi am căutat pe google și am aflat că cel care a interpretat cântecul „Sleep, Dearie, Sleep” se numește Paul Burns, de la regimentul regal din Scoția. Răscolitor moment!
Lillibeth, dați-mi voie să-i spun așa, (am înțeles că semnificația numelui este „God is abundance”) nu a fost ființă care a excelat în vreo meserie sau știință, nu a fost o ființă dotată de la natură cu vreun talent ieșit din comun.

Dar a fost o ființă care a excelat și performat la capitolul Om. Ființă. Și nu în ultimul rând ca om de stat. A excelat și performat la ceea ce se numește datorie împlinită, consecvență, umanitate. Îi spun așa pentru că omul din spatele capului instituției monarhice, a persoanei cu o influență covârșitoare deopotrivă în politica internă dar și externă, a persoanei care trebuia să mențină și să dezvolte Commonwealth-ul, a capului familei regale, era până la urmă ca oricare dintre noi. Cu speranțele și visele dumneaei, cu temerile și defectele dumneaei, cu convingerile și principiile sau fixurile și coșmarurile dumneaei. „Is good to be a king” e doar o glumă ironică dintr-un film al lui Mel Brooks, sunt convins.

A lăsat după 94 de ani de viață și 70 de ani de domnie un model care va sta în picioare și nu oricum probabil în următoarele sute de ani.Ceea ce eu am văzut astăzi este performanța unei instituții în relația ei cu nevoile fundamentale ale oamenilor, o instituție monarhică departe de a fi perfectă dar care a reușit vreme de aproape 1000 de ani să fie relevantă pentru sute de milioane de oameni, iar asta nu e puțin lucru.

Ceea ce am mai văzut eu astăzi este faptul că oamenii adunați în jurul unui model profund excelent și profund autentic pot fi cu adevărat oameni, trecând peste religii, organizări sociale, concepte politico-sociale, diferențe de rasă, sex, condiție socială, tot felul de alte orientări. La o altă dimensiune am văzut același lucru la funeraliile regelui Mihai în România. Doar atunci la noi. Doar acum atât de global.
Ceea ce, cred, că a arătat lumii întregi întâmplarea de pe 19 septembrie 2022 de la Londra este modelul cel mai potrivit de comportament, de atitudine, de relaționare între oameni pe care ar trebui să-l avem cât mai mulți dintre noi la orice nivel social, economic, emoțional sau psihologic suntem.
Mulțumesc cu respect Lillibeth pentru ceea ce ai fost și pentru ce ne-ai lăsat!