De ce nu suntem noi pădure?

De prea multe ori m-am trezit dimineața cu o mică piatră cocoțată pe pilorul meu. Oare nu sunt eu dus cu pluta gândidu-mă la binele omenirii? E prea utopic e absolut nefezabil ar zice un gânditor de pe Wall Street sau din City.

- Sunt alții care trebuie să facă asta. E Xi Jiping care când se leagă la șireturi poate să îl ia amețeala și astfel, în ziua aia, mai mult de o zecime din populația planetei poate avea de suferit. Sau doamna Merkel. Dacă nu-i place gustul rujului cu care se dă într-o dimineață? Își aduce aminte de el, se strâmbă involuntar la ședință și noi zicem că s-a strâmbat la gândul intrarii României în Schengen...

Nu, în mod foarte clar. Nu e treaba mea să mă gândesc la binele omenirii, la propășirea umanității prin iubire s.a.m.d. Nu sunt eu cel chemat și oricum dacă aș spune ceva, ceva mic, undeva într-un colț, oricum nu m-ar auzi nimeni. Uite, de exemplu Radu Mazăre. A fugit săracu’ tocmai în Madagascar de frica poliției politice din România. A declarat omu’ că se simte hăituit și profund nedreptățit. Îmi aduce aminte de un serial de pe Netflix cu un domn care nu înțelegea deasemenea de ce toată lumea îl considera un monstru. Narcos se numește serialul. El nu făcuse nimic din ceea ce i se imputa. Era, în mod evident, o victimă a unui stat care încalcă democrația. Nu despre Belina era vorba...nu! Aia e altă poveste. Ca să nu mai vorbim de traducători. Eu pe unii traducători, zău, nu știu ce le-aș face... actorul din film zice “yes i do” si el traduce “nu știu iubito, mai vedem…”. La fel și un tovarăș inginer din Caracal. A stat el cât a stat în Caracalul lui dar și când s-a ițit la ambasada franceză. Păi veniți voi franceji aroganți cu cele 120000 de cuvinte din limba voastră fițoasă și ne învățați pe noi cu cele aproximativ 62000 de cuvinte sănătoase, patriotice și cinstite ale limbii noastre strămoșești ce vrem noi să spunem când conjugăm la negativ verbul a fura! Păi noi știm ce vrem spre deosebire de voi care nu v-ați hotărât care poruncă e aia cu, nu fura sau aia cu nu minții. Protestanții spun că e a șaptea. Ortodocșii spun că e a opta. Păi hotărâți-vă frate! Până atunci avem ceva treabă...
Îl vezi pe unul că se grăbește la semafor, îți taie calea, claxonează, gesticulează și până la urmă e doar în fața ta și așteaptă fix la fel. Îl vezi pe altul că nu stă la coadă unde trebuie și dă din coate mai în față, iar dacă îi zice cineva ceva tot el e nemulțumit și se plânge că e nedreptățit, dacă nu devine chiar violent.

- Natura umană este conflictuală. Oamenii își văd doar propriul interes. Fiecare dintre ei. Nu există solidaritate, toleranță, compasiune, întrajutorare, spirit civic, umanism sau milă. Astea sunt cuvinte pentru fraieri care nu sunt în stare de nimic.

Mulți bărbați, de exemplu, vor să fie masculi alfa. Ori fac caz de faptul că pot deveni violenți, adică dacă nu faci ce îți spune, te bate, pur și simplu pentru că este singurul argument pe care îl stăpânește cu adevărat. Ori apelează la intimidare, vorbește tare, te înfruntă verbal sau constați că niciodată nu ai dreptate, pe sistemul ori are el ceva mai dihai decât ai tu, fie părerea ta niciodată nu e aia adevărată, doar el știe. Multe femei sunt ori victime, ori militante, cu alte cuvinte ori vor să le aplauzi în lacrimi, ori vor să le aplauzi în urale. Și da, suntem împarțiți, în femei și bărbați, comuniști și naziști, proști și deștepți, musulmani și creștini, bogați și săraci, albi și negri, lesbiene și mineri.

Cu toate astea plângem și râdem la fel. Mâncăm și bem la fel. Dormim și visăm la fel.

Ne temem de aceleași lucruri, doar că acelea ne despart, iar administratorii trimiși transformați în stăpâni seamănă frică și ne spun că ne apără de Ei. De ceilalți. Iar Noi trebuie să ne unim sub conducerea (stăpânirea)lor. Stăpânul are sens doar dacă există un vrăjmaș. Securea are sens doar dacă vrem să tăiem copaci.

Cea mai mare greșeală a omului, în opinia mea, după cea în care cineva a inventat moneda de schimb este aceea că am învățat să ne temem și să ne apărăm de natură.

Ne-am făcut haine și adăposturi. Îndepărtarea de natură și neadaptarea la ea este cea mai mare eroare a omenirii așa cum o cunoaștem noi astăzi. Dar poate că așa trebuia să fie. Mai întâi caderea și apoi înâlțarea. Mai întâi plânsul și după aceea râsul, mai întâi furtuna și apoi cerul frumos. Doar că întotdeauna există și revers...

Ooooof! Oare așa se distrează Dumnezeu?!?