Cine sunt eu să judec ?!?

Am lăsat un timp pentru smerenie, pentru reculegere, din păcate mulți nu sunt în stare sau nu realizează. Timp de o săptămână am avut impresia ca al doilea război mondial nu s-a terminat. Într-o vreme am mușcat și eu din gălușca numită manipulare comunistă de sorginte sovietică dar și ceaușistă. După care am reușit cu ajutorul unor discuții și a unor lecturi suplimentare, a mai multor informații adunate, având în vedere pasiunea catre istorie in general și istoria României în special, să înțeleg de fapt că nu prea ai cum să fi obiectiv ptr că sursele sunt subiective, pentru că informațiile sunt "mestecate". Sunt o grămadă de oameni care au impresia că dețin informația și de fapt nu o dețin sau dacă o dețin ori e trunchiată ori e povestită subiectiv, fie și una și alta.Nici regele Mihai și nici mareșalul Antonescu nu au fost niște bărbați de stat perfecți. Unul ar fi ales atunci mândria națională, atitudinea demnă, principiul cuvântului dat și al onoarei militare. Celălalt a ales atunci să salveze căt mai multe vieți, să protejeze România de pericolul unui teatru de război care ar fi distrus-o pentru cine știe câte decenii. De aici, fiecare a ales să livreze mesajele asa cum le era felul și obișnuința. Se poate vedea ce scriau ziarele americane imediat după abdicarea regelui, de exemplu sau ceea ce laboratoarele propagandei comunisto-ceaușiste au livrat vreme de 50 de ani, iar mai apoi ce au mai facut "emanații" vreme de 28 de ani încoace. Apoi, tot la tema asta legată de 23 august, aș vrea și eu să văd niște vehemenți din toată această perioadă cum s-ar descurca, cum ar proceda, cu extrema dreaptă care îți sufla în ceafă și cu extrema stângă care venea furtunos, ca un tăvălug peste tine. Ați fi fost demni ca mareșalul Antonescu? Ați fi fost compasivi ca regele Mihai ? Eu, trebuie să recunosc că într-o vreme înclinam să îi dau dreptate mareșalului Antonescu. Era un adevărat act de eroism să stai drept în fața unui adevărat cataclism, cum era atunci armata roșie. Dar apoi m-am gândit, cu ce costuri? Și până la urmă, rezultatul n-ar fi fost același, ba poate mai grav? E, aici e de discutat. Dar nu trebuie să discute cei care nu au toată informația sau au la dispoziție doar ce le place să audă?!?
Apoi despre tema cu bogațiile cu care a plecat. Mai întâi că avea tot dreptul să le ia. Erau în proprietatea familiei regale. Dar pe lângă faptul că l-au obligat să abdice, sub șantaj, l-au și alungat din țară și l-au și deposedat de toate bunurile familiei regale care erau de drept ale lui, ale regelui Mihai I. Mulți știm asta de pe la Europa liberă. Cei mai mulți români au aflat acum de curând această minciună groslană. Ce sens mai avea să muncească? A fost broker, pilot, agent de vânzari... În condițiile în care i s-a confiscat tot, doar că nu l-au împușcat, iar marile puteri occidentale, rudele lui de sânge i-au întors spatele... Din păcate regele Mihai nu a reușit să coaguleze o dizidență serioasă în afara țării vreme de 45 de ani. Ăsta este un alt subiect. Nu știu să răspund la această temă. Probabil că a fost Securitatea tot timpul cu ochii pe el, poate că îl amenințau, mai ales că dânsul nu era susținut de nimeni, nu era păzit de nimeni și astfel mă gândesc că nu avea cum să organizeze o dizidență serioasă în exil. Apoi tema reîntoarcerii pe tron în 90’. După părerea mea regele Mihai nu se putea întoarce pe tron în România anului 1990. Structurile de bază ale statului erau croite ca și acum cu oameni din vechiul sistem. Toți aceștia odată cu venirea regelui își pierdeau privilegiile, iar asta pentru ei era inacceptabil. La nivelul populației manipulările erau mult mai pregnante decât sunt acum și cred că la un eventual referendum varianta monarhistă era masiv pierzătoare. Ca și acum dealtfel. Una e să îi aprinzi regelui o lumânare la moartea sa și cu totul altceva e să alegi să-l pui pe tron. Mulți dintre oamenii care au fost zilele trecute și i-au aprins o lumânare sau i-au spus un gând de odihnă și pace nu cred că l-ar fi susținut ca și monarh în toată regula.


Nu sunt ușor de înțeles în profunzimea lor aceste lucruri. Par incoerente și antagonice. E și mai greu să judeci și să cântărești vorbele și faptele acestor oameni (și aici mă refer și la Antonescu) când nu ai toate informațiile, când nu ai trăit acele evenimente. De aceea vă spun :
Cine sunt eu să judec toate acestea?
E ușor să comentezi de pe margine. E însă infinit mai greu și în mod evident foarte diferit să fii acolo, “în teren”
Trebuie să fii chemat pentru asta. Trebuie să ai vocația și abilitatea de a lucra cu mase mari de oameni, cu destine colective. De aceea cred că nu în termenii de buni și răi se pot analiza lideri ca mareșalul Antonescu sau Regele Mihai I.
Sigur că ne putem manifesta opiniile, dar cu echilibru si mai ales cu respect.