Calatorie dinspre imobilitatea contemplativa printre puterea celor multi sau a hatrului Marcel, intr-o vara fierbinte incet-incetisoara. (foarte lung...)

Incep cu un citat care mi se pare foarte potrivit pentru subiectul acesta:
“Societatea nu are nevoie de indivizi cu minti deschise, inteligenti si revolutionari pentru ca astfel de persoane nu se potrivesc modelului social stabilit si pot crea probleme  la varful puterii politice. Acesta este motivul pentru care societatea doreste sa mentina controlul mintii conform modelului ei si de aceea asa-numita educatie va incuraja imitatia, spiritul de turma si conformismul”

(Jiddu Krishnamurti)

S-au facut ceva valuri in ultimile zile legate de articolul lui Andrei Plesu din Adevarul intitulat Despacito. Pentru cei care nu stiu, Despacito este un cantec interpretat de un cantaret, compozitor si actor de telenovela portorican, Luis Fonsi, de 39 de ani. Piesa detine pe youtube la aceasta data peste trei miliarde de vizualizari.Cam asta este subiectul, in mare. Domnul Andrei Plesu este stupefiat de idea aceasta. Ca Despacito are 3 miliarde de vizualizari.

Dar haideti sa intram in profunzimea zicerilor de ieri incepand cu domnul Plesu cu care intr-o foarte mare masura sunt de acord si atunci cand face comparatii cu Gagnam style dar si atunci cand se alatura subiectiv mentalitatilor care intotdeauna indiferent de timpul despre care vorbim, ceea ce a fost pe vremea lor e mult mai bine decat este in vremurile prezente. Asa se intampla si la 1900 si la 2000 si acum si zic eu cat va fi aceasta lume. Sunt de acord si in ceea ce priveste frivolitatea mesajului si diferentele esentiale intre mesajul sau mai bine zis la lipsa de mesaj din Despacito si la mesajul unor piese de la Beatles care , fara prea multe pretentii, pana la urma suntem intr-o zona de cvasi-entertainment si nu intr-o structura dura universitara, chiar asa mundane cum sunt, au trecere, au continut. De acord si cu faptul ca clipul sufoca melodia sau simte nevoia sa o ridice putin sa-i motiveze existenta. Nu insist pe tema articolului domnului Plesu. Mi se pare un articol echilibrat, bine articulat si surprinzator, dat fiind faptul ca nu imi aduc aminte ca dansul sa mai fi publicat astfel de subiecte.

La domnul Grozea lucrurile sunt ceva mai multicolore. Intotdeauna mesajul vadit manipulator, vadit marketat, cu multiple aberatii poate special puse tocmai ca sa atraga audienta si de aici tot felul de foloase pana la urma de ordin financiar face audienta, face rating. Un articol scris de un filosof chiar cu tipul de comunicare al domnului Plesu n-are cum sa faca rating mai ales din postura de critic fie si candid al cantecului tri-miliardar. Asa incat am sa enumar doar aberatiile scrise de domnul Grozea si nu ma voi apleca asupra lor din respect fata de autorul lor, un fin observator al fenomenului muzical romanesc si un formator al tinerei generatii de muzicieni de muzica comerciala din Romania J
“N-ati inteles nimic din Despacito domnule Plesu”… J)))
“Prapastia dintre generatii abordata elitist”
“Repetitivitatea din cantecele comerciale este sublimare catre esente”…asta e geniala …
Trecand de la stupiditati la lucruri serioase as vrea sa ating un aspect important. Muzica simpla nu este de proasta calitate. Doar muzica simpla cu mesaj frivol sau cu lipsa de mesaj este de proasta calitate. Nu exista mesaj in “Noaptea n-am dormit, numai la tine m-am gandit, dar a mai fost ceva, era petrecere deasupra mea” asa cum nu exista mesaj in “Nu sunt rea, sunt smekerita si stiu sa ma fac iubita,hai sa facem o incercare,sa vedem care-I mai tare”. Fata de aceste doua exemple “clasice” exemplele  cu Beatles ale domnului Plesu sunt smaralde. Am mai spus-o. Domnul Grozea nu are o problema cu Hi-q-ul. Are o problema cu lumea care l-a inventat avand in vedere lipsa crasa de continut si pana la urma a tupeului cu care vinzi cu 5 lei cartofi de 2 lei, fapt care se intampla in muzicacomerciala (nu am uitat sa despart cele doua cuvinte)actuala, spre deosebire de muzica comerciala de acum 30 sau 40 de ani.

Au mai fost si alte luari de pozitie, Berti Barbera cu o insiruire de semidocti ipocriti, netalentati ambitiosi, euglena cu ranjet tamp si rictus cinic care profita smechereste de slabiciunea altora. N-as spune ca foarte departe de adevar dar un pic cam prea dur si cu siguranta emfatic.

N-as vrea sa inchei fara sa amintesc de postarea lui Cosmin Vaman. Povestea romantica  intre filosoful Plesu si Marcel. Absolut delicioasa. Excelent umorul lui Cosmin Vaman.

Concluzia? Lumea se duce in jos. Cu cat mesajele sunt mai tampite cu atat sunt mai rapid consumate. Oamenii nu mai au timp pentru “Nu mai sunt nici jumatate din cel care am fost. O umbra imi intuneca viata. Brusc a revenit ziua de ieri”. In schimb “Iubita mea vrea Dum-dum” e mai la indemana si te imbie si la o shaorma cu de toate…dar asta deja stiati…