Eurovision 2017. Semifinala 1. Partea intai.

Ma tot întreb, de ce ma incapatanez sa comentez acest eveniment de cativa ani buni. E simplu fratilor! E singurul! Mamaia a disparut, asa cum era ea, Cerbul de aur a disparut si a ramas acest campionat european de cantece, care nu prea selecteaza cantece ci mai degraba mesajele sociale si politice ale cantecelor, vezi Conchita Wurst sau Jamala despre care estimam ca va castiga inca inainte cu cateva luni bune de concurs. Reiterez aici cateva idei pe care le-am mai spus de cateva ori in asemenea ocazii si care sunt la fel de actuale ca si atunci. Mai intai despre puterea mesajului, iar anul asta, pana acum din pacate nu am vazut nici o piesa care sa aiba un asemenea mesaj. In ultima vreme am observat un soi de directie sociala, un soi de vibratie catre teme actuale si va dau doua exemple: in primul rand despre Conchita Wurst. Persoana respectiva nu cred ca a iesit in fata cu o piesa deosebita, deasemenea nici capacitatea ei interpretativa nu era vreuna sa ne convinga ca am avea de-a face cu o voce de mare clasa. Din aceste puncte de vedere lucrurile erau asezate pe un fagas bun, dar nu iesit din comun. Ceea ce a atras atentia si a facut diferenta este tocmai incarcatura mesajului acestei prezente. Femeia cu barba, transsexual sau cum vreti sa ii spuneti a venit cu un mesaj in care, de fapt a atras atentia asupra unei comunitati si a problemelor ei. Asta cred ca a facut diferenta si asta cred ca a atras aproape de la sine castigarea concursului. Sigur ca a contat si contextul, in care nu era ceva demn de observat cu adevarat. Al doilea exemplu este piesa celor de la Voltaj, unde iarasi a fost vorba de un mesaj, de o piesa care atragea atentia asupra unei comunitati, mai exact a milioanelor de romani plecati de acasa, in lume, pentru a castiga bani mai multi. A fost si o campanie nationala legata de acest subiect cu aceasta piesa. Ideea e ca trebuie sa fim atenti la realitati. Ca ne place sau nu, acest concurs este reactiv cu compasiunea, minoritatile si cu discriminarea, de orice fel, iar asta nu e tocmai negativ. Anul acesta nici un concurent, din ce am vazut pana acum, nu are o marca reprezentativa in acest sens. Jamala cu 1944 a castigat, in primul rand pentru incarcatura mesajului, cu solidarizarea fata de comunitatea tatara din Crimeea si iata, anul aceasta concrusul este din nou la Kiev. Deloc intamplator, avand in vedere complexitatea problemelor din Ucraina.

Revin la tema comentariilor si mai ales a criticilor. Sigur ca e nevoie de critica, doar ca atunci cand vorbim de critica constructiva avem inca mult de lucrat. Indeobste toata lumea, sau cei mai multi internauti, de exemplu, critica piesele, spunand ca sunt proaste, sau interpretii care ar canta prost, sau televiziunea suspectata de nu stiu ce matrapazlacuri si bineinteles ca de multe ori se trece de la comentarii acide la injurii, jigniri, in felul acesta cei aflati in conflict departandu-se de chestiune, ca sa zic asa. O alta parte, importanta, de public, efectiv ignora si concursul si piesele si prestatiile, pentru ca oricum, nu-i asa, sunt proaste, gresite si lipsite de interes. Nu prea am vazut in ultima vreme o atitudine echilibrata, critica, constructiva, in cunostinta de cauza si mai ales de buna credinta. E foarte usor sa injuri si sa iti "puta" tot. Deasemenea e foarte usor sa ignori si sa te declari superior acestui eveniment catalogandu-l din start ca indoielnic, doar pentru ca stii tu mai bine. Sau pentru ca pur si simplu nu iti place tie un gen sau altul, in general, cataloghezi, gresit dupa opinia mea, orice piesa chiar daca acea piesa s-ar putea bucura doar de respectul tau nu si de atasamentul tau. Sunt oameni care muncesc pentru acest eveniment. Ca nu le-a iesit ceva sau ca au gresit sau chiar au fost rau-intentionati. Foarte bine. Critica. Dar nu arata lipsa de respect, ironie exagerata sau chiar mitocanie pe alocuri. Orice munca trebuie respectata. Orice greseala trebuie amendata pentru ca ea sa fie corectata. Orice succes trebuie aplaudat chiar daca nu ii esti suporter. Cred ca la acest capitol mai avem mult de lucrat. Pentru mine, din punct de vedere al unui spectacol de televiziune, ce s-a intamplat aseara a fost slab, pe alocuri amatoricesc. Cu balbe de comunicare, foarte pe repede inainte, cu sufletul la gura, de parca spatiul de emisie nu putea fi mai larg, cu prea multe momente remember si prezentari schioape pe alocuri foarte lungi si cu prea putina atentie fata de piese. Am facut niste aprecieri cat mai lipsite de echivoc fata de fiecare piesa in parte. E parerea mea personala si nu am pretentia adevarului absolut. Pe de alta parte n-am fost niciodata in concordanta cu parerile publicului larg. Am constatat intotdeauna, apoape, faptul ca parerile publicului din Romania, in general, nu se potrivesc cu propriile-mi pareri fata de valoare in muzica, in general si la Eurovision in particular. Pana la urma cine sunt eu sa judec munca si arta unor oameni. Nu fac altceva decat imi spun parerea, cu respect si cu toata expertiza de care sunt in stare.
Eliza & No Stress au prezentat piesa lui Vlad Pocorschi numita „Fara bariere”. Dupa parerea mea, o piesa bine construita ca si arhitectura muzicala. Linie melodica, armonie, structura, text. Din puct de vedere instrumental jos palaria. Sunt niste instrumentisti de prima clasa, absolut toti. Eliza insa, chiar daca are o voce buna mai are de lucrat la atitudine si la ceea ce se numeste „vinderea” produsului. Singurul punct defavorabil pe care il vad la aceasta piesa e faptul ca nu are un cap de refren recognoscibil, fredonabil.
Nu pot spune mare lucru despre prestatia Cristinei Vasiu si piesa Set the skyes on fire. E genul de piesa fara viata prea lunga, dar care are un refren bun. O piesa prea simpla pentru gustul meu.

Tudor Turcu canta mai bine live decat in studio, dupa parerea mea sa cel putin asta am observat comparand clipul cu piesa de studio si clipul de la TVR. Aici interpretarea e mai buna decat piesa

Iar asta nu e tocmai bine. Si aceasta piesa are un cap de refren bun.

Save me are toate ingredientele unei retete de succes la Eurovision(mai putin aia cu mesajul).
Ramona Nerra nu canta rau dar mai are mult de lucrat la capitolul prezenta scenica.

Liviu Elekes a venit cu o piesa buna, dar mai cu seama si-a ales o interpreta foarte buna. Ana Maria Mirica canta foarte bine si da foarte bine pe scena dup aparerea mea. Avem si aici un refren bun.

Cam atat pentru astazi. Revin maine cu alte idei si cu scurte comentarii fata de alte cantece.