Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea intai
Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...
Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.
Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...
Stimate
prietene,
Nu
ne-am vazut de ceva vreme si am gasit ceva timp disponibil sa iti explic, mai
pe larg,
despre
cum sta treaba cu muzica si muzicantii in Romania, asa cum curiozitatea te-a
facut sa ma inviti a spune... Mai intai ca, spre deosebire de cum stau
lucrurile la voi, la noi, nu exista doar muzicieni (musicians). Nu! Ar fi
plictisitor si oamenii care n-au treaba n-ar mai avea ce sa comenteze, stii, la noi, toata lumea comenteaza si isi
da cu parerea, cei mai interesanti ca si profil psihiatric sunt cei care isi
dau cu parerea despre lucruri de care nu au nici un habar. Da... Asadar, la noi
nu sunt muzicieni ca la voi in tara. La noi sunt lautari, muzicanti, muzicieni,
artisti, vedete. Eh! Vezi? Asa, n-ai sa
te plictisesti niciodata!
Sunt
lautari auto-intitulati si lautari in sens periorativ. Daca ai sa reprosezi o
carenta de limbaj, de atitudine sau de performanta, automat intervine cuvantul
lautar in sens periorativ. Daca o "frigi" bine cu tambalul,
acordeonul, vioara, clarinetul, clapele etc. si canti ce se cere adica in
principal folclor si manele(asta asculta majoritatea covarsitoare a cetatenilor
romani, indiferent de etnie si indiferent de meridianul unde locuieste) se
cheama ca esti lautar bun, iar daca te numesti lautar, in tine, comunitatea
vede un meserias, care este superior indeobste alora cu rockul, sau alora de la
televizor care fac pleibecuri. Lautarul meserias are doua zone pe care le
respecta, de fapt. Jazzul si asa-zisa muzica clasica(spun asa-zisa pentru ca eu
am aderat la titulatura promovata de Leonard Bernstein si mult mai potrivita,
zic eu, de muzica exacta). Lautarul meserias respecta aceste doua zone si
pentru ca nu le intelege prea bine dar si pentru ca modelul de public este unul
pe care pana si el il recunoaste ca fiind select. Din pacate, dragul meu
prieten, ambele variante sunt jalnice si gresite. Semanatic vorbind cuvantul
lautar este un muzicant(pana si dexul abereaza)instrumentist care canta mai
mult dupa ureche si mai putin dupa note, iar dupa o alta explicatie lautarul
sau scripcarul, ceterasul, diblarul etc. este muzicantul ambulant, in genere
tigan care canta din memorie sau dupa auz. Istoriceste vorbind, stim despre
lautari inca din perioada fanariota sau despre celebrul Barbu lautarul pe
numele sau Vasile Barbu, starostele lautarilor din Moldova inceputului de secol
19. E interesant ca acest Barbu lautarul a fost apreciat de compozitorul si
pianistul Franz Liszt, iar in 1874 saptamanalul "La vie parisienne"
il mentioneaza pe lautarul moldovean in termeni elogiosi. Dealtfel acest lucru
s-a mai intamplat si inca se intampla. Imi aduc aminte de vizita pe care a
facut-o marele violonist american, evreu la origine, Yehudi Menuhin, elevul lui
George Enescu, caruia i-a fost prezentat marele timbalist Toni Iordache, cel
care efectiv la vrajit cu maestria sa de "lautar" pe Menuhin, cantand
mai apoi impreuna. Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.
Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Muzicienii, dragul meu prieten, sunt si ei de
mai multe sub-specii in Romania. Mai intai este muzicianul instutionalizat.
Dar despre asta o sa-ti scriu data viitoare, ca nu vreau sa iti iau prea mult timp din pretioasa-ti viata.
Florentin....bine de tot ....
RăspundețiȘtergereRadu cel Negru aici ...toate bune