Scrisori intarziate - Calea spre mine insumi

2014, 29 iulie, Strasbourg

            Asta este o poveste, care, se intinde pe mai multe zeci de ani, in ceea ce ma priveste. In sine, aceasta poveste se intinde pe mai multe mii de ani si se pierde undeva in negura inceputurilor sociale ale omului. Independent, insa de varsta sociala a lui homo sapiens, opera initiatica se intinde pana la urma intr-un timp si spatiu nedeterminat pentru puterea noastra de intelegere si cuprindere. Pot sa imi inchipui, doar, aceasta dezvoltare in spatiu si timp, daca pozitionez totul pe matricea idee-creatie-existenta-perceptie.

E vorba, pe de-o parte de idee-creatie-existenta-perceptie in sine si tot acest proces care mi se intampla doar mie(sau fiecaruia dintre noi). Fac aceasta delimitare inca de la inceput ptr ca exista o sumedenie de nuante, de teorii legate de acest subiect. Se spune chiar ca (testul pisicii lui Schroedinger)-l-ai intalnit nu intamplator si in Stargate- daca un eveniment nu este perceput de nici o constiinta, e foarte posibil ca el sa nu fii existat. Spun ca e foarte posibil din doua motive : o data ptr ca eu nu sunt convins intru-totul de aceasta teorie ptr ca astfel, oarecum, negam existenta Big-bang-ului si vrand-nevrand nu am cum sa imi depasesc total existenta, in care spiritul imi este fundamental influentat de perioada de evolutie generala a umanitatii, in care am trait, iar asta poate sa fie, la un moment dat un pacat obiectiv sau o sursa fireasca, pana la urma de erori de apreciere. Iti scriu despre lucrurile astea, in primul rand ptr ca ma intereseaza in mod special acest domeniu. In al doilea rand, rezulta, o idee care ea in sine merita discutata la un moment dat si anume ca libertatea corecta ca si aplicatie practica are nevoie de niste circumstante care nu sunt la indemana tuturor. Teama, prejudecatile si lipsa de incredere creeaza un ambient destul de toxic ideii de libertate, repet, corect asezate in « pagina » vietii. Putem spune ca teama este un atentat la libertate sau pana la urma la propria libertate ? Eu cred ca da. De ce toate astea ? E simplu...ptr ca ne dorim sa stim, cine suntem, de unde venim, spre ce ne indreptam, care este menirea noastra aici, daca e bine sau rau ceea ce suntem, ceea ce ni se intampla sau ceea ce faptuim sau gandim si comunicam. Incercam astfel sa ne deschidem perceptia, ptr ca, de fapt perceptia este problema. Existenta noastra, realitatea, ceea ce este palpabil si ceea ce este intuibil este doar o problema de perceptie. Si atunci, mai degraba ma uit spre interior, sa vad ce anume nu este in regula, unde anume trebuie sa ma perfectionez si sa imi maresc, pe cat posibil capacitatile de perceptie, de sesizare a unei bucati cat mai mare de realitate daca se poate cat mai obiectiva, cu toate ca am inceput sa am mari retineri in a categorisi realitatea doar la nivel pur obiectiv. Spre exemplu : ce vedem cu simtul vederii ? cu ochii ? vedem, in primul rand o realitate, care la nivelul retinei, sunt studii in sensul asta, lumea este doar un soi de gri, nici macar alb-negru. Creierul preia informatia si coloreaza imaginile intr-un spectru limitat. Iar spectrul limitat de culori este , de fapt lumina. Noi ceea ce vedem este lumina in diverse forme sau culori, avand ca si « designer » creierul, spectrul solar. Daca , cu ajutorul instrumentelor de specialitate putem delimita acest spectru vom constata la dreapta acestuia, un spatiu gol, dinaintea rosului. Daca asezam acolo o lentila, iar in focarul acestei lentile punem o bucata de fosfor, spre exemplu, acesta se aprinde. Asta dovedeste, printr-o experienta simpla, existenta culorilor si energiei din infrarosu, zona imperceptibila ptr perceptia noastra normala. Daca mergem la stanga spectrului solar si in zona imediat alaturata punem un paravan si in imediata lui apropiere o placa unsa cu o solutie de cianura de potasiu, vom constata cum aceasta placa se va lumina sub actiunea razelor ultraviolete, pe care, iarasi, nu le putem percepe, in mod normal. Alt exemplu : ce auzim cu simtul auzului ? cu urechile ? Auzim doar sunetele din aer, in primul rand datorita oxigenului care este vibratoriu si bun conducator de unde vibratorii si auzim, iarasi limitat intr-o plaja intre 32 si 36000 de vibratii pe secunda,iar in natura(inclusiv in cosmos, unde nu exista gaze vibratorii si unde, iarasi fenomene certificate stiintific exista asa zisa muzica a sferelor) se produc vibratii, atat mai joase cat si mai inalte decat cele percepute de urechea si creierul nostru in mod normal. Apoi electricitatea, care, pana la urma este tot vibratorie, in spatiul eteric insa, iarasi imposibil de perceput ptr ca undele eterice ale electricitatii sunt de la 1.046.000 pana la 35 de milioane de vibratii pe secunda.

Noi, ceea ce percepem din electricitate este, de fapt, blocajul acestei unde vibratorii, printr-un filament de bec, la care sesizam faptul ca unda aceasta vibratorie e purtatoare de energie, deci de lumina si sesizam aprinderea filamentului. Pana in prezent se cunosc peste 63 de categorii de vibratii, din acestea noi percepand doar 8 categorii. Ca si cu dimensiunile. Am ajuns sa percepem si mai ales sa pricepem tridimensionalitatea. Dar ce te faci cand afli ca matematica cuantica a descoperit, prin calcule ca, de fapt, in universul inconjurator sunt nu mai putin de 64 de dimensiuni ? E logic, in circumstantele prezentate, faptul ca daca perceptia este limitata atunci si existenta este limitata, ca si imaginea despre creator sau idee. Mai mult decat atat. Din fericire, suntem la capatul, de jos, al unei perioade si ma refer aici la perioada incepand cu prima revolutie industriala inceputa in Anglia la inceputul secolului XVII, deci mai bine de 4 secole de gandire profund materialista care s-a indepartat prea tare de spiritual si transcedental si care, dealtfel ne-a indepartat si mai tare, decat in mod obisnuit, de ceea ce numim perceptie extra-senzoriala(al 6-lea simt) sau profunzime spirituala. Dintr-o alta perspectiva si ea la fel de limitata, ne raportam, in cel mai bun caz la vreo 9000 de ani de istorie cunoscuta, practic de la Potop incoace. Dar homo sapiens – sapiens, adica forma actuala de evolutie a rasei noastre are o vechime de aproape 40.000 de ani si astfel trei sferturi de istorie ne este total necunoscuta. Chiar si in aceasta istorie sa-i spunem cunoscuta am lasat deoparte din motive religioase, din motive sociale si de asa zisa dezvoltare, toate invatamintele asa zis pagane pe care inaintasii nostrii ori le-au distrus ori le-au ascuns, iar asta se intampla inclusiv in zilele noastre si ma refer aici la biblioteca din Alexandria, care atat cat a mai ramas este pusa la « pastrare » de mai multe secole in subsolurile Vaticanului. In mare masura, ne raportam la 3 mari religii monoteiste si uitam 20000 de ani de religie shamanica. Cand Galileo Galilei a vorbit despre faptul ca pamantul este rotund a fost acuzat de erezie. Cand Issac Newton a vorbit despre legea gravitatiei a fost aspru criticat. Cand Albert Einstein a deschis « cutia » teoriei relativitatii mai marii lumii stiintifice au fost indignati. Toti au fost la vremea lor declarati oculti. Toti la vremea lor au practicat ocultismul. Nu exista minuni asa cum nu exista rau sau bine. Totul e pe dos.

2014, 13 august, Strasbourg

Asa cum ti-am mai spus, exista un grup de cai ce comunica reciproc si care am ales sa ma duca spre initiere, spre inaltare si cunostiinte si spre a ma apropia de D-zeu. Este calea mea si nu poate semana cu nici o alta cale. Am simtit si am inteles ca este cea mai potrivita ptr mine. Astfel incerc sa invat sa primesc ca mai apoi sa invat sa daruiesc.

Intrebari ca « de unde venim ? », « unde ne indreptam ? », « care e scopul existentei ? », « de ce ne nastem ? », «  de ce murim ? » mi le-am pus inca din adolescenta.

Intr-o vreme am considerat ca a deveni un om cultivat, adica a iti face o slefuire culturala prin cunoasterea a cat mai multor opere valoroase din literatura, muzica, filosofie, teatru, film, create de oameni,  reprezinta alfa si omega cunoasterii existentei. Nu intelegeam atunci unde si cand am sau e nevoie de aceasta cunoastere. Si mai ales, nu am reusit sa duc pana la un capat firul intrebarilor mele. Ulterior mi-am dat seama ca, pe de-o parte este doar un prim pas catre mantuire (nu aveam acest scop atunci) si pe de alta parte reprezinta doar o constructie formala, nu mai putin importanta insa, o forma care trebuie sa contina fondul si practic un exercitiu de identificare a valorii si de asimilare a ei. De fapt valorile culturale ale acestei lumi sunt pana la urma experientele personale ale unor fiinte speciale, in marea lor majoritate artisti, care au transmis, de-a lungul istoriei intr-un fel sau altul mesajul divin catre omenire. Ei practic au « captat » informatia revelata de la D-zeu, prin ceea ce numim in general ca fiind inspiratia si au dat-o mai departe prin « datul » lor si prin capacitatile dobandite in timpul vietii. Practic matricea inspiratie(divin)-cunostiinte(intelegere)-transmitere(menire) sta la baza intregii creatii umane. Acestea pot fi traduse, constat acum, si in dobandirea calitatii de a primi (inspiratie-cunostiinte) dar si in dobandirea calitatii de a darui (transmitere). A urmat, o treapta superioara. Ea a insemnat ptr mine cunostiinta cu francmasoneria. Francmasoneria de-a lungul istoriei sale a parcurs, in sens colectiv, mai multe stadii de evolutie. Nu discutam acum despre stadiul operativ, despre acei extraordinari zidari ai evului mediu care au construit adevarate miracole arhitectonice care sunt marea majoritate a catedralelor si domurile europene. Ma refer mai mult la ceea ce s-a intamplat dupa trecerea ordinului din operativ in speculativ, de la nivelul unei bresle profesionale la nivelul speculativ cel al manifestarii ezoterice a confreriei, din momentul scrierii constitutiilor si landmarkurilor pastorului Anderson.

Francmasoneria a avut cateva stadii de dezvoltare. La inceput persecutata si restransa, apoi iesita la lumina, a inceput sa se dezvolte atat de mult incat la un moment dat(sfarsitul de secol XIX) se poate spune ca conducea lumea. Ulterior influenta ordinului a scazut atat de mult incat astazi, francmasoneria nu mai reprezinta forta conducatoare a lumii ca in urma cu 150 de ani, de pilda, ci doar o confrerie adeseori formala, cu destinatii si scopuri mai degraba umanitare sau in cel mai rau caz functioneaza ca o « cooperativa economica ». Cu toate astea, insa, francmasoneria mi-a deschis drumul catre ezoterism, catre tot ce inseamna spiritual si viu. Cu toate astea francmasoneria mi-a deschis multe drumuri pe care ulterior am inceput sa descifrez. Pentru ca, totusi, francmasoneria, prin reprezentatii ei si-a pastrat o influenta destul de puternica si mai ales si-a pastrat rolul interior de fratie in sensul cel mai direct al cuvantului. Recent, dupa o analiza « la rece » mi-am dat seama ca, in pofida utilitatilor ei, francmasoneria nu ma ajuta sa raspund la acele intrebari si atunci am mers mai departe. Am cauta in yoga, in zen sau budo-zen, in reiki si samanism. In nici una din acestea nu m-am simtit confortabil, asezat corect, exact pe ceea doresc, parca nu imi gaseam locul. Pentru ca yoga si zenul sunt cai pe care atingi maiestria doar daca ai constitutia spirituala a unui oriental sau extrem-oriental. Asta este parerea mea. Intalnind cabala si tarotul deodata m-am deschis la maximum si am primit tot ceea ce aveam nevoie. Cel putin am simtit potentialul. Tarotul cabalistic este o modalitate de a afla si a ordona posibilele viitoruri, fiind mai mult decat divinatie, chiar as putea spune o filosofie a simturilor si conectarii transcedentale, iar cabala este o « cheie » ptr cunoastera creatorului si a universului , mai puternica si mai completa decat toate religiile care i-au urmat. Cabala este o stiinta a spiritualului, este o stiinta a capacitatilor umane si a lumilor ascunse. Cabala este o cale catre tine, catre cunoasterea si slefuirea eului in sensul raportarii si apropierii de creator, este deasemenea o cale de intelegere si mai apoi de exercitare a constientei apartenetei la un tot unitar ce reprezinta umanitatea in sensul in care toate spiritele vii umane ale acestei planete sunt de fapt conectate, iar sensul inaltarii pe de-o parte presupune a darui pe orizontala catre semenii tai, iar pe de alta parte de a « intoarce » darul catre creator si deopotriva in a te raporta-darui-inalta catre calitatea numita creator. Din toate acestea rezulta o ingemanare de ganduri, dorinte, mentalitate si actiuni ce se refera in egala masura relatiei cu creatorul, a relatiei cu semenii si a relatiei cu propria persoana, asezate atat la nivel spiritual in sensul cel mai inalt al cuvantului dar si la nivelul vietii cotidiene in sensul cel mai simplu si concret al cuvantului. Daca vrei o concluzie, cabala este o stiinta a vietii din toate punctele de vedere si ceea ce mi se pare definitoriu in sensul ca face diferenta fata de alte cai de initiere, fata de toate religiile cunoscute si fata de orice manifestare legata de dezvoltare personala este faptul ca este lipsita de orice dogmatism, este lipsita de orice forma de prozelitism si nu are interese economice de nici un fel.

La modul general, pot sa mai spun despre cabala ca ea de multe ori si in necunostiinta de cauza este asimilata cu cultura iudaica. Cel care « pastoreste » actualmente cunoasterea si raspandirea invataturilor cabalei prin institutul Bnei Baruch, Michael Laitman, spune ca relatia intre cabala si iudaism este una amnezica, in sensul in care iudaismul nu era necesar atata vreme cat poporul evreu avea la dispozitie invataturile cabalistice cu mult inainte de Moise. Cabala NU ESTE o religie. Nu are locuri si obiecte de cult. Nu presupune miracole si nu promite vreun rai sau nu ameninta cu iadul. Nu este o business de dezvoltare personala ptr ca nu promite nimic si nu cere nimic. Nu exista juraminte sau legaminte, nu exista drepturi si obligatii. Urmezi cabala in primul rand daca esti curios sa o intelegi, apoi daca ti-o doresti si mai apoi daca reusesti sa iti depasesti performantele prin intelegerea si insusirea ei. Sunt departe de o intelegere plenara a cabalei. O studiez de mai putin de un an. Am sa o mai studiez individual ,probabil, pana la sfarsitul acestui an, nu ptr ca m-ar obliga ceva sau cineva dar asa mi se pare mie corect ptr ca dupa aceea am nevoie de un grup. Interconectarea este esentiala in cabala. Traseul invataturii calitatii de a primi si de a darui fie semenilor fie creatorului se poate face doar in comunitatea potrivita dorintelor tale. Cand am sa ajung acasa am sa caut sa imi aleg comunitatea potrivita si in ceea ce priveste cabala si in ceea ce priveste francmasoneria. In scrisorile ce vor urma ,in acest ciclu am sa iti scriu despre actualele mele concluzii si am sa iti prezint, succint ceea ce inseamna prorpiu-zis invatatura cabalei asa cum o stiu eu in acest moment, despre o istorie secreta a omenirii, cate ceva despre francmasonerie sau spiritualitate in general si mai ales am sa incerc sa relevez faptul ca, pana la urma orice cale de intiere duce in accelasi loc si spune mai mult sau mai putin diferit acelasi lucru. Pana atunci insa am declaratia unui om care face parte din top 5-ul gandirii mondiale actuale si anume profesorul Ervin Laszlo filosof al stiintei si al teoriei sistemelor, autor a 75 de carti legate de teoria evolutiei si care spune asa, in introducerea cartii lui M.Laitman, Cabala revelata, printre altele : »dezvaluirea Cabalei ca un autentic mod de instruire este de importanta unica. Ne ajuta sa recastigam constienta intelepciunii pe care stramosii nostrii o posedau si pe care noi am uitat-o. » si la randul sau il citeaza pe Einstein : »problemele importante cu care ne confruntam nu se pot rezolva la acelasi nivel de gandire folosit ptr crearea lor ».

2014, 27 august, Basel

Mai bine de doua milenii de religii monoteiste. In trecutul acestora si declarate de acestea pagane si eretice in jur de sapte milenii de religii politeiste. Cam de 9000 de ani se deruleaza istoria cunoscuta. Mai exact de la ultimul potop incoace. Istoria insa ne spune ca omul, in starea lui de evolutie actuala adica homo sapiens-sapiens are vreo 40 de milenii de existenta. Deci avem cam trei sferturi de existenta, oarecum necunoscuta, atunci cand , se pare ca shamanismul a fost religia preponderenta daca ar fi sa ne luam dupa Mircea Eliade. Omul este insa dependent  in mare masura de epoca in care traieste. Astfel mi se pare potrivit sa incep prin ceea ce suntem noi din punct de vedere religios. Mai intai am sa incerc sa iti argumentez faptul ca religia crestina, in ansamblul ei este o sinteza intre cabala, ezoterism antic (pagan), iudaism si budism. Am sa ma refer la cateva exemple fundamentale ptr ca timpul si spatiul nu imi permite mai mult. Una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinismului este craciunul, 25 decembrie, nasterea lui Iisus. Se pare ca ,mai degraba, aceasta zi este un simbol decat celebrarea in sine a zilei de nastere a mantuitorului (care, se pare, de fapt, e nascut undeva prin martie cnf. manuscriselor de la marea Moarta). In primul rand sarbatoarea craciunului, in forma actuala, nu este mai veche de 200 de ani. Apoi, asemenea ca si Iisus s-au mai nascut pe 25 decembrie: Mitra nascut in staul pe 25 decembrie, Krishna ,zeitate mesopotamiana,nascut la cca. 3227 bc, Buddha nascut din fecioara Maya, nascut la cca. 550 bc. Horus, zeitate egipteana, era supranumit « mielul lui D-zeu » a fost crucificat, a fost mort 3 zile, dupa care a inviat. Ioan Botezatorul care se pare ca ia fost var lui Iisus (se pare ca amandoi ,pe linie materna, au descendenta levitica, adica sunt urmasi ai regelui David) s-a nascut dintr-o fecioara.

Ideea centrala a crestinismului si invataturilor lui Iisus este iubirea aproapelui.

Printul Sighartha Gautama, cel cunoscut apoi ca Buddha (iluminatul) a generat o invatatura, inca cu 500 de ani inainte de Iisus, budismul mahayana, sau iluminarea ptr cei multi, care considera ca la iluminare are dreptul si poate ajunge orice fiinta umana, la care se adauga dragostea si compasiunea fata de orice fiinta umana deasemenea. In cabala, in intreg arborele genealogic al transmisiei acestei invataturi, incepand de la Avraam patriarhul si in linie directa pana la rav Michael Laitman, actualul presedinte al Bnei Baruch, institutie ce popularizeaza invataturile cabalei, linie care are aproape 6000 de ani de existenta si e dovedita istoric prin documente, una dintre invataturile de baza este interconectarea intre cat mai multe fiinte umane, in sensul in care fiecare daruieste celorlalti, astfel binele comun generand binele si placerea proprie cu conditia sa se ajunga la o masa critica. Faptul ca religia crestina este o religie de sinteza, cum de altfel sunt toate religiile monoteiste actuale se datoreaza in primul rand apostolului Pavel care a initiat crestinismul elenistic si care, de fapt nu l-a cunoscut pe Iisus. Dealtfel denumirea de Hristos este traducerea greaca a cuvantului Mesia. Este o traducere fortata ptr ca, de fapt, Mesia, in limba iudaica inseamna in mod strict un lider politic care, prin forta, duce poporul evreu la libertate. Mesia era asadar eliberatorul si nu invatatorul.Iar la evrei, in acea perioada intre religie si politica nu era nici o diferenta. Din acest motiv, in tot Noul testament cuvantul mesia este pronuntat de maximum doua, trei ori.

Apoi si cu asta inchei, despre abuzul facut la sinodul de la Niceea din 425 atunci cand au ramas doar 4 evanghelii « oficiale » celelalte fiind considerate eretice, prin distrugerea si vanarea ramurei crestinilor gnostici fiind de asemenea considerati eretici (istoria razbunandu-i pe acestia in 1947 prin descopeririea manuscriselor de la Qumran) si deasemenea eretizarea nestorianismului. Astea sunt, zic eu cateva argumente suficiente prin care, pe de-o parte argumentez ideea de religie de sinteza si prin care argumentez ideea de « cosmetizare » pe alocuri condamnabila as spune eu, fata de ideea de Iisus si fata de invataturile lui. Biserica crestina pe de-o parte a distrus si ascuns toata mostenirea civilizatiilor antice sau « pagane », iar pe de alta parte s-a inspirat de multe ori din invataturile « puse la pastrare »(in subsolurile Vaticanului sunt 45 de km de biblioteca, se pare ,in mare parte cu ceea ce a ramas din biblioteca din Alexandria, distrusa de crestini) dovedind in acest fel valoarea scrierilor antice si mai ales dovedind pana la urma faptul ca acea cale de mijloc propusa de Buddha, acea universalitate si reciprocitate descrisa in cartile cabalistice si acel ecumenism religios promovat indeosebi de papa Ioan Paul al II-lea sunt, e drept, diverse cai, dar care ajung la acelasi rezultat si se refera la un unic creator. Daca ar fi sa punem cap la cap toate miscarile religioase ale ultimilor 3 milenii, in mare, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt in felul urmator :

- Incerc sa fac o delimitare intre Creator, credinta, religie si biserica.

- Creatorul este o calitate si nu o entitate personificata. Creatorul este in primul rand ideea si visul creatiei sale si mai apoi este suma creatiei sale. Creatorul nu poate fi rupt de creatia sa si nici creatia nu poate fi rupta de creator. Ceea ce reprezinta in realitatea relativa creatorul si creatia sa se mai numeste si natura. Subiectul este foarte vast si el are o serie de profiluri si interpretari care ii confera o larga necesitate de reflexie si explicatie, pe de-o parte si o imensa zona de necunoscut si ambiguu pe de alta parte.

- Credinta este modul de perceptie a unui individ in functie de educatia, cultura, traditia insusita, timpul in care traieste si in functie de aceste perceptii alege deliberat si,sau manipulat niste valori spirituale la care adera si prin care isi traieste existenta pamanteana. Acest proces este unul personal si unic, deci subiectiv si astfel credinta este una profund intima, ba mai mult, consider ca astfel creatorul sau indiferent cum am fost educati sa ii spunem se afla in fiecare dintre noi si la propriu si la figurat.

- Religia, luata in ansamblu ca si fenomen de care omul a avut, are si va avea nevoie de-a lungul existentei sale este o suma de cai spirituale lasate de iluminati, invatatori, oameni ce au primit calitatea de a darui si care au impartasit cuvantul creatorului in sufletul creatiei sale cu scopul inaltarii spiritului comun al umanitatii in prefacerea lui catre creator. Religia are legatura directa cu creatorul prin iluminati(initiati), are deasemenea legatura directa cu credinta in forma ei personala si profund intima si are o legatura de forma si fond cu biserica, legatura distorsionata in multe privinte si corupta in cele din urma, nu neaparat prin reprezentantii ei ci datorita sistemelor de organizare. Si aici nu ma refera doar la o religie sau alta, ma refer la principiul tuturor religiilor.

- Biserica, iarasi nu una anume ci toate luate in ansamblu, de la templele si preotii lumii antice si pana la pastorii moderni ai bisericilor experimentale actuale, inclusiv la gestionarii diverselor cai de dezvoltare personala ce se manifesta in ultima vreme, este o forma, din pacate, distorsionata de administrare atat a religiei cat si a credintei. Cei mai multi oameni ce au ales calea reprezentarii spirituale a creatorului printre oameni au fost corupti de pasiuni si indeletniciri mai degraba umane decat divine. Din pacate ei au ales mai degraba manifestarea personala a dorintei de putere, naturala pana la urma firii umane, si mult mai putini au ales indeletnicirea de a imita si continua stradania invatatorilor, devenind astfel si ei mari initiati. Din pacate institutia bisericii, sistemul generat de majoritatea reprezentantilor ei cazuti in pacatul uman si prea putin animati de dorinte spirituale, a generat cum era si firesc in atare situatie erori, greseli, pe alocuri chiar false interpretari si rauvoitoare indrumari ce au dus pana la coruperea diverselor religii si mai ales la indepartarea de la credinta, la mimarea ei in forme fara fond.

Concluzia la care eu deja am aderat, prin prisma acestor criterii dar si prin altele este aceea ca intelegerea creatorului si implicit a raspunsurilor legate de rostul existentei noastre nu se poate face prin biserica datorita organizarii sale deficitare, nu se poate face prin religie datorita caracterului ei incomplet, iar credinta si atitudinea fata de creator si sensul creatiei sale raman, din pacate nerezolvate la acest nivel de perceptie si intelegere.

2014, 25 septembrie, Viena

Sunt o serie de exegeti ai ezoterismului pe care, daca vrei sa aprofundezi domeniul, trebuie sa-i fii citit sau studiat. Rudolf Steiner, Jonathan Black, Papus, Eliphas Levi, Rene Guenon, Helena Blavatsky, Boris Gurdjieff s.a. sunt fie initiati si teoreticieni, fie doar teoreticieni sau membrii de confrerii secrete sau discrete care au scris si s-au manifestat in diferite epoci, dar care intr-un fel sau altul vorbesc despre acelasi lucru din perspective rozicruciene, alchimice, oculte, masonice, cabalistice, samanice sau de alta natura.Iar acest « acelasi lucru » este, printre altele si actul creatiei, ceea ce s-a intamplat dupa big-bang. Sunt 3 tipuri de intelegere a perceptiei acestui « spectacol » : perspectiva venita din sanul stiintei, cea venita din partea religiei si cea adusa de spiritualisti, de ocultisti. Din perspectiva stiintifica stim mai intai despre marele big-bang. Acum, s-a « calculat », 13,7 miliarde de ani totul a inceput dintru-un conglomerat mai mic decat un atom care a explodat, iar explozia este « explicata » de stiinta ca « din motive pe care probabil nu le vom stii niciodata »...In orice caz Big bang a creat toata energia care exista. Tot ce ne inconjoara in fiecare clipa actuala face parte din ceea ce a fost atunci. Stiinta ne spune, mai departe, ca primul a fost hidrogenul ptr ca din el la temperaturi foarte inalte se pot crea mai multe feluri de atomi. Iar apoi dupa aproximativ 300 de milioane de ani a aparut ceea ce noi numim gravitatia. Atunci au inceput sa se formeze galaxiile. Religia crestina si cea iudaica prin intermediul bibliei ne spune, in geneza ca « la inceput Dumnezeu a facut cerurile(plural) si pamantul(singular) ». « Pamantul era pustiu si gol, peste fata adancului de apa era intuneric si duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor ». Nu cred ca e intamplator faptul ca stiinta secolelor 20-21 spune ca la inceput a fost hidrogenul, iar parintii vechiului testament spun ca duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra...apelor.

Ezoterismul actual, al ultimilor 300 de ani se bazeaza aproape exclusiv pe credintele si filosofiile antice, pre-monoteiste. La inceputuri, D-zeu a visat creatia sa, iar visul a devenit idee, iar prima emanatie a ideii lui D-zeu s-a metamorfozat in zeita Pamantului(vezi »pamantul pustiu si gol »), iar cea de a doua a devenit zeul Saturn(coincidenta sau nu elementul chimic majoritar de pe planeta Saturn este hidrogenul) care odata ce a inceput sa existe s-a si limitat. Interventia lui a introdus in creatie potentialul obiectelor individuale de a exista, a permis trecerea de la inform la forma. A introdus in univers legea identitatii. In mitologia egipteana Saturn este reprezentat de Ptah, iar in numeroase alte mitologii el reprezinta titlul de rex mundi. Identitatea presupune si evolutie, iar evolutia presupune si moarte, astfel Saturn a pus in fiecare lucru care exista si samanta propriului sfarsit, astfel tot ceea ce te hraneste te si distruge. De aici si sensul distrugerii si mortii atribuite lui Saturn. Ulterior crestinismul il reduce pe Saturn la...satana si spun ca il reduce deoarece in noul testament satana este doar purtatorul raului intre oameni si divinitate, e un soi de « daca nu esti cuminte te dau la tigani » adica in mare parte o forma de pedepsire a incalcarii legii de aici cu o pedeapsa, de dincolo si mai mult, in eternitate. Mi-as permite sa spun ca pe alocuri crestinismul oficial s-a cam « jucat » cu ideea de Saturn, cu ideea de Lucifer, cu ideea de Maria Magdalena ca si apostol al lui Iisus si in general cu ideea de femeie si de matriarhat ca realitate istorica si mai ales cu ideea de Iisus-omul. Spun crestinismul oficial delimitandu-l clar de gnosticism, de exemplu...dar sa revenim. Dupa aceasta « lupta » intre Saturn si Soare(cel nascut din pantecele Pamantului-mama) soldata cu victoria Soarelui, a mai aparut o faza de evolutie. Ocultismul ii opun pe Lucifer, Venus, Afrodita, Lunii. Dar ce legaturi poate avea Lucifer cu Afrodita. Venus(la romani) sau Afrodita(la greci) este infatisata de obicei cu oglinda in mana. Oglinda este simbolul puterii pe care o are reflectia de a schimba dorintele. Zeul reflectiei este marele luminator de pe cerul noptii, simbolul reflectiei (« noaptea e un sfetnic bun ») fiind luna. In toate culturile antice luna controla nu doar fertilitatea ci si gandirea. Si astfel asa cum mai inainte au aparut cei 7 elohimi, adica cele 7 moduri de perceptie ale lui D-zeu , asa acum a aparut Iehova, zeul lunii, sa-l tina in frau pe Venus/Lucifer. Asocierea lui Lucifer cu luceafarul de dimineata, respectiv planeta Venus o avem si in biblie in Isaia 14:12 : « Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii ». Luciferus in limba latina este tradus prin aducatorul de lumina. La o analiza mai atenta constatam ca si Venus/Afrodita ca si Lucifer sunt animati de sexualitate respectiv de dorinte carnale. Lucifer o ispiteste pe Eva cu un mar, iar Paris ii inmaneaza Afroditei marul, intr-un gest care duce la rapirea Elenei si izbucnirea razboiului troian . La nivel universal marul este considerat fructul zeitei Venus si planetei Venus ptr ca pozitia samburilor atunci cand marul este taiat pe jumatate reproduce traiectoria pe care se deplaseaza in cadrul unui ciclu de 40 de ani : si anume o stea in 5 colturi, care cu varful in sus este simbolul omului si cu varful in jos este simbolul fiarei. Lucifer este rau, dar este un rau necesar. Prin pacat si decadere s-a trecut de la stadiul vegetal la cel animal, am capatat constienta. Animalul o are, planta nu. Dealtfel, in mitologia populatiilor amerindiene Venus se numeste Quetzal Coatl si este reprezentata ca si femeia-sarpe. Traditia spune ca atunci cand a cazut, Lucifer a pierdut un smarald mare de pe frunte, adica capacitatea de perceptie al celui de-al 3-lea ochi, al 6-lea simt, perceptia extrasenzoriala. Stiinta ne povesteste tot acest proces in alti termeni, dar pana la urma rezultatul este acelasi. Oamenii de stiinta spun ca un moment foarte imprtant in aceasta evolutie a fost aparitia prin evolutie a bacteriei ptr ca ea a generat ptr prima oara oxigen. In acel moment, se pare, s-a facut diferenta intre pamant si celelalte planete din sistemul solar. Apoi apare , ca o consecinta a oxigenului si ozonul, cu un rol foarte important in mentinerea vietii, acela de protectie fata de radiatiile cosmice. Animalele s-au nascut, se pare in apa si amfibienii au fost cei care au facut saltul din mediul acvatic in mediul terestru. Ei spun ca acestia sunt stramosii nostrii. Eu am multe rezerve argumentate fata de aceasta teorie despre care insa nu voi scrie aici. Acum 65 de milioane de ani, un asteriod, se pare de 10 km marime se ciocneste de pamant si declanseaza primul eveniment notat de istorie : era glaciara. Cam acestea sunt in mare cateva borne de intelegere a procesului primar al creatiei. Primar ptr ca creatia este continua. Iar acum la finalul acestei scrisori cateva concluzii: mai intai in ceea ce priveste relatia credinta-religie-biserica(moschee-templu,etc.) : - am mai spus-o. Religiile monoteiste sunt religii de sinteza. Ele reprezinta pe de-o parte o mare parte din invataturile traditiilor antice si pe de alta parte, spre deosebire de invataturile antice, acestea au intrat in social au intrat in politica distorsionand si manipuland sensul initial al religiei, ba chiar si sensul cartilor sfinte, de orice fel ar fi ele. Stiinta prin instrumentele sale si prin mentalitatea  oamenilor de stiinta, eludeaza in mod intentionat componenta spirituala, emotionala din actul istoric, stiintific studiat. Printr-o observatie simpla constatam in ambele cazuri faptul ca punctul de vedere este incomplet ptr ca intre observator si subiect sunt puse diverse porti, valuri, automatisme, care nu fac altceva decat sa reduca nivelul perceptiei. Nici ocultismul nu duce lipsa de astfel de probleme. Dar ca o « coincidenta » daca reusim sa vedem lucrurile in ansamblu, mai putem observa ca ,impreuna, calea religiei, cu calea stiintei si cu calea oculta creeaza, de abia atunci, imaginea completa. Si cred ca de aici, din momentul in care omenirea va accepta aceasta ingemanare, sau de atunci vom reusi sa facem diferenta si sa intelegem ca nu exista supra natural, ca nu exista minuni, ca nu exista inexplicabil si ca pana la urma intelegerea este doar o problema de perceptie si de mentalitate.

2014, 20 octombrie, Belgrad

Concluzia acestui ciclu este aceea ca in relatia mea cu ceea ce percep ca fiind realitate cred, simt, gandesc si cunosc urmatoarele :

1. Iar asta mi se pare definitoriu. Sunt o entitate constienta de sine care percepe realitatea inconjuratoare prin intermediul a 5 simturi. Educatia si cunoasterea m-au invatat ca ma numesc om, ca cele 5 simturi pe langa faptul ca s-au dovedit, dupa ultimile descoperiri stiintifice ca sunt limitate in a cunoaste realitatea, dupa alte cercetari dovedindu-se stiintific si confirmand deasemenea vechi invataturi traditionale, pe care tot cunoasterea m-a invatat ca se numesc ezoterice, ca simturile, pe langa functia lor de perceptie, functioneaza si ca niste filtre comandate de la centru, de creier, de aici si indoiala, cercetata indeosebi de filosofie si psihologie prin care se ridica un mare semn de intrebare fata de veridicitatea perceptiei avand in vedere ca organele respective sunt si perceptorii dar si filtrante si ca oricum realitatea obiectiva (intreaga realitate) este mult mai vasta decat realitatea subiectiva (realitatea perceputa). De aici, avand in vedere ambiguitatea evidenta a perceptiei, dar si a faptului ca este incompleta, s-au nascut cele mai multe contradictii ale omenirii, in general, dar si cele mai multe ispite ale omului, in particular. O sa explic putin mai tarziu de ce ispite. Asadar traiesc, in mod normal, intr-o realitate relativa de care relativitate e mai bine sa nu fiu constient caci constienta acestei situatii triplata de nestiinta si neincredere poate crea o disperare aproape fatala, dupa parerea mea. De aici, poate si diferitele curente literare, filosofice sau sociale de-a lungul istoriei umane cunoscute, manifestand fie asa numitul spleen, sau pesimism, negare si respingere.

2. Traim in fiecare zi si constient sau nu ne raportam la o istorie de numai...9000 de ani adica de la potop incoace. Homo sapiens-sapiens, adica forma actuala de evolutie, generata stiintific, a omului, are insa varsta de 40000 de ani, ca sa nu mai vorbim de celelalte stadii de evolutie anterioare si nu cu mult mai putin evoluate. De aici se poate lesne observa faptul ca ne cunoastem istoria, iar din istorie decurge modul de viata, traditiile, credintele, industrializarea, tehnologizarea, informatizarea, conceptul de familie, perpetuarea speciei si toate celelalte subansamble ale existentei noastre actuale si cotidiene, mai putin de un sfert. Inchipuieste-ti cum ar fi sa iti cunosti sau sa iti percepi copii, de exemplu, doar pe sfert sau sa vezi doar un sfert din ceea ce mananci sau sa stii doar un sfert din tot ceea ce stii sau esti. Sunt convins ca ar fi teribil de greu si nu ma indoiesc ca este chiar asa. Extrapoland acest sentiment la personajul colectiv numit umanitate situatia nu se schimba cu nimic. Relativitatea realitatii se dubleaza si cu relativitatea istoriei, respectiv a stiintei de sine a umanitatii, in general, dar si a omului, in particular. Pana aici nimic nou pentru ca ceea ce spun eu acum, cu micile mele mijloace cognitivo-motrice, le-a spus ceva mai demult o forta naturii numita Albert Einstein. Cu alte cuvinte, prezentul, care de fapt dureaza, se pare, mai putin de o secunda il percepem limitat, iar trecutul, deasemenea, mai degraba este o necunoscuta. In ceea ce priveste educatia, deasemenea este dovedit caracterul ei mecanicist si lipsa unor perspective plenare fata de ceea ce omul ar trebui sa stie, sa fie, sa inteleaga. Cunoasterea fie prin stiinta, sau cultura la un nivel strict de aspiratii intelectuale, in mare parte ii lipseste sau cu siguranta nu gaseste raspunsuri apropiate fata de intrebarile fundamentale ale existentei noastre.

3. Atunci ce ramane ? Chiar nu e nimic real, sau altfel spus nu e nimic solid statuat la care sa ne putem raporta, pe care sa ne putem sprijinii ? Ba da. Cu conditia sa ai putina atentie si putin discernamant. Sunt doua realitati omniprezente de-a lungul existentei noastre in stare beta (respectiv atunci cand suntem trezi, constienti, in activitate), dar se pare ca si in stare alfa, delta sau teta (atunci cand ne aflam in diversele stadii de somn, deci de inactivitate aparenta) atunci cand perceptia extra senzoriala respectiv capacitatile noastre aflate in stare latenta se activeaza sau pot fi activate si dezvoltate. Cele doua realitati sunt realitatea evidenta a gandurilor si realitatea evidenta a sentimentelor. Si e absolut evident ptr orice om omniprezenta si constienta lor, mai ales ca spre deosebire de realitatea exterioara acestea, pe care le vom numi realitate interioara, nu are nevoie de organe de perceptie sau de filtre (cu toate ca oamenii isi « confectioneaza » tot felul de « filtre » fie prin educatie, fie prin experienta sau cunoastere-necunoastere. Conform unei statistici nu stiu cat de exacta, dar interesanta, se pare ca ne « vin » pe zi circa 70000 de ganduri pe zi. Practic aceasta realitate evidenta a sinelui nostru poate fi comparata cu valurile unui ocean. Ele sunt permanente si necontrolate constient. Acelasi lucru se intampla si cu sentimentele. In zona trairilor sufletesti gasim deasemenea si intuitia sau centrul manifestarilor subliminale, respectiv limbajul trupului. Atentia despre care spuneam mai devreme, ar trebui focusata pe aceste fenomene, respectiv gandurile si emotiile, mai exact pe controlul lor si mai apoi pe organizarea si manevrarea lor. Stiintific vorbind ele sunt niste descarcari sau reactii fizico-chimice, respectiv inductii electro-magnetice si reactii chimice, generate reactiv la diversi stimuli interiori sau exteriori si controlate fiziologic de ceea ce numim subconstient. Religios vorbind ele sunt prezenta lui Dumnezeu in noi, felul in care el ne vorbeste si ne indruma. Unii cred ca le vorbeste Dumnezeul din noi, iar altii pun treaba asta pe seama ingerului pazitor. Ezoteric vorbind ele sunt caile noastre de comunicare si de desavarsire cu si catre lumea de sus, respectiv cu celelalte parti ale unui intreg numit Tot, adica celelalte spirite (oameni), natura sau realitatea obiectiva si creatorul. Suma celor trei tipuri de perceptie cred ca reprezinta raspunsul la ceea ce suntem noi de fapt, la ceea ce facem noi de fapt si la ceea ce devenim noi de fapt in fiecare secunda a existentei noastre in spatiu si timp, asa cum le cunoastem acum. Omul luat in mod individual si omenirea ca si entitate colectiva va putea percepe corect aceasta situatie doar atunci cand va intelege, in sfarsit, ca natura stiintifica, religioasa si ezoterica a realitatii este complementara si nu antagonica, iar asta se traduce prin constienta comunitatii, prin constienta parcursului de la existenta comuna dar inconstienta de la inceputuri, mai apoi prin coborarea in constienta dar cu o componenta puternica de dividere prin egoism, necesara insa pentru ca am descoperit cunoasterea si libertatea si reintoarcerea la comunitatea initiala constient si prin inaltarea realitatii de aici impreuna cu inaltarea propriului egoism prin inaltarea catre intelegerea altruismului creatorului si a creatiei sale. Discernamantul despre care vorbeam mai devreme vine dupa ce acea atentia s-a asezat si el trebuie sa tina cont, pana la urma de cele 7 legi ale Kybalionului. Ele exista intr-un fel sau altul si in stiinta si in religie si in spiritualitate. Legile respective au fost statuate de cel pe care il cunoastem ca Hermes Trismegistul, adica cel intrupat constient de trei ori, mai intai in Egiptul antic ca si zeul Toth, mai apoi ca si Hermes in Grecia, zeul intelepciunii, iar mai apoi ca si parintele alchimiei si astrologiei in traditia occidentala a evului mediu. Pe scurt, cele 7 principii kybalionice sunt urmatoarele :

PRINCIPIUL MENTALISMULUI

- care spune ca totul este spirit si ca universul este mental

PRINCIPIUL CORESPONDENTEI

- care spune ca « ceea ce este sus este si jos si ceea ce este jos este si sus » sau altfel spus « precum in cer asa si pe pamant »

PRINCIPIUL VIBRATIEI

- care spune ca nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza, atat macrocosmic cat si microcosmic, dar si ca exista milioane de grade ale vibratiei constituite prin frecvente.

PRINCIPIUL POLARITATII

- care spune ca totul este dublu si dual, ca are doua extreme de natura si semnificatie identica, dar de grade diferite.

PRINCIPIUL RITMULUI

- care spune ca totul curge, inauntru sau inafara, totul evolueaza si degenereaza plecand si intorcandu-se in acelasi loc.

PRINCIPIUL CAUZEI SI EFECTULUI

- care spune ca orice cauza are efectul sau si orice efect are cauza sa. Nu exista hazard si sunt numeroase planuri ale cauzalitatii

PRINCIPIUL GENULUI

- care spune ca este un gen in tot ce exista. Masculinul si femininul, dar nu in aceptiunea creata noua de educatia primita, este ceea ce creaza si reinoieste.

Am fost foarte scurt dar e lesne de inteles ca despre fiecare principiu de-a lungul istoriei sau scris biblioteci intregi de carti din diverse domenii sau perspective. La o judecata mai atenta si cat mai obiectiva se poate observa ca, practic realitatea, existenta, creatorul si creatia se raporteaza, depind si se manifesta conform acestor principii.

Mi se pare foarte relevant, fata de ceea ce ti-am scris aici, un text al lui Petre Tutea care spune asa :

«Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialităţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansaţi, mecanic şi material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie. »

Mi-as permite sa traduc ideea de sfant cu ideea de initiat. Ideea de minune cu ideea de neinteles, de perceput extrasenzorial.

Iti spuneam la un moment dat despre ispita. Ea este un mecanism de evolutie. Prin ea devenim. Suntem mai aproape. Evident invingand-o. Contextul este acela ca nu exista bine si rau ptr ca fiecare element al realitatii, din acest punct de vedere se supune principiului polaritatii.

Am ajuns la final. Pot spune ca acestea sunt principiile si conceptia pe care eu mi-am format-o despre ceea ce sunt, care este menirea mea si spre ce ma indrept si ca reprezinta drumul pe care ma straduiesc sa merg si pe care il simt natural si adevarat din punctul meu de vedere in aceasta realitate numita de unii natura, de altii Dumnezeu, Allah, Yehova, Brahma, sau Creator, Marele Arhitect, Totul etc., in care probabil ca mi-am propus sa ma inalt si in care probabil ca mai devreme sau mai tarziu voi evolua.